“Existau mari așteptări legate de direcția în care urma să conducă nava amiral a fotbalului românesc”
Mircea Lucescu (79 de ani) și-a început cariera de antrenor în anul 1979, când actualii jucători ai echipei naționale nici nu erau născuți. Cu o carieră impresionantă desfășurată pe parcursul a aproape 50 de ani, care l-a purtat de la Hunedoara până la o revenire surprinzătoare pe banca “tricolorilor”, trecând prin Italia, Turcia, Ucraina și Rusia, puțini s-ar fi așteptat ca marele antrenor român să fie un conformist și să nu încerce să imprime filosofia sa, orgoliul și intuiția care l-au menținut timp de ani printre marii tehnicieni ai Europei.
Suporterii echipei naționale și cei din fotbalul românesc au așteptat pe parcursul anilor revenirea sa pe banca tehnică și aveau mari speranțe în legătură cu modul inovator în care urma să conducă echipa. Cu toate acestea, la aproape 9 luni de la preluarea funcției, după o campanie decentă în Liga C a Nations League și un început ezitant în preliminariile Cupei Mondiale din 2026, promisiunile de inovare întârzie să se materializeze. Selecția și stilul de joc al naționalei noastre sunt surprinzător de asemănătoare cu cele din perioada lui Edi Iordănescu, iar îmbunătățiri semnificative nu par să fie la orizont.
“Mircea Lucescu a fost prea conformist având în vedere experiența sa vastă”
Deși i s-ar permite să ia orice decizie care ar putea aduce beneficii naționalei, Mircea Lucescu a dovedit a fi prea conservator în raport cu vasta sa experiență profesională și cu poziția actuală a echipei României. La fel ca și predecesorii săi, “Il Luce” pare să dorească un climat de lucru liniștit, încercând să-i mulțumească pe fotbaliști, patroni, impresari, suporteri, jurnaliști, primari și conducători de club prin selecția sa. O echipă care funcționează pe baza consensului național asigură liniștea, dar rar reușește să atingă potențialul maxim. Spre deosebire de Contra, Rădoi și Iordănescu, care au avut mai puțină experiență, acest antrenor cu experiență a promovat extrem de puțini jucători tineri, deși mulți se așteptau că acesta să fie un adevărat atu al său.
După o campanie aproape ideală de calificare la Euro 2024 și un turneu final cu rezultate satisfăcătoare, echipa națională nu ar trebui să revină la scuzele legate de greșeli de arbitraj care au fost împotriva sa. Suporterii nu doresc să audă argumente care să ofere alibiuri, cum ar fi că “San Marino are un program promițător pentru dezvoltarea fotbalului” și jucătorii trebuie să conștientizeze că selecția pentru echipa națională este un privilegiu, nu un drept obținut printr-o performanță bună din urmă cu un an. Jucătorii actuali nu au câștigat un turneu, așa cum au făcut danezii în 1992 sau grecii în 2004 și nu au atins încă nivelul de excelență al “Generației de Aur”, astfel că o calificare nu îți oferă un loc în lot pe termen nelimitat. De asemenea, “Generația de Suflet” sună bine, dar există o diferență mică între “suflet” și “sufleu”.
Mircea Lucescu trebuie să depășească zona de confort generată de fostul selecționer, să aducă inovații și să facă schimbări radicale, dacă este necesar. În caz contrar, șansele de a ne califica la competiția din SUA se vor diminua rapid.
Foto – Gabriel Chirea
