Sure! Here is the rewritten article in Romanian, following your guidelines:
–
Meciul din Atena s-a pierdut nu din cauza arbitrajului sau a ghinionului, ci pentru că pe bancă s-a aflat cineva care a considerat că fotbalul înseamnă a se juca de-a cazematele.
De ce celebra publicație britanică se numește Four-Four-Two și nu Seven-Two-One? Simplu! Sistemul 4-4-2 reflectă filosofia fotbalului englez, pe când sistemul 7-2-1 nu are nicio semnificație.
Conceptul tehnico-tactic al fotbalului nu îi este familiar, n-a avut cunoștință de el. Dacă acest sistem va fi vreodată brevetat, va trebui să se numească după Filipe Coelho, cel care a dorit să-l aplice ca zid de apărare, dar această idee a cedat și a picat.
Marele zid oltenesc
După schimbările neobișnuite efectuate (începând cu minutul 66, imediat după ce grecii au redus scorul la 2-1), echipa a ajuns să joace ultimele minute de prelungire în următoarea formulă: Isenko – Mora, Mogoș, Romanchuk, Screciu, Stevanovic, Badelj, Bancu – Crețu, Houri – Assad.
Adică:
- cinci fundași centrali: Mogoș, Romanchuk, Screciu, Stevanovic, Badelj
- un închizător, Alex Crețu
- un mijlocaș rătăcitor, Houri
- un atacant și mai rătăcit, Assad, care nu mai atingea mingea de mult timp.
Cu o astfel de abordare, era imposibil ca adversarii să nu vină peste tine. Ce semnal transmiti când scoți jucătorii de atac (în special pe Cicâldău și Baiaram) pentru a introduce jucători defensivi?
Conștientizare sau recomandare?
În debutul său pe banca olteană, în meciul cu FC Argeș, imediat după plecarea lui Mirel Rădoi, Coelho a aliniat patru fundași (doi stoperi), modul în care procedează majoritatea antrenorilor portughezi. Meciul respectiv a fost câștigat, dar imediat după aceea, a folosit trei stoperi în toate meciurile următoare.
A observat el că acest sistem e mai eficient, în condițiile în care în Portugalia nu-l utilizează nimeni? Sau i s-a spus că lotul este adaptat pentru o astfel de tactică, achiziționând doar stoperi…? Oare i s-a spus de trei fundași centrali, dar nu de cinci, câți a folosit în Atena?
Cazul Vida
Oltenii își exprimă nemulțumirea (susținută și de imaginile cu ciorapul însângerat al lui Assad) că în minutul 4, Domagoj Vida ar fi trebuit să primească un cartonaș roșu pentru intrarea la atacantul palestinian.
Chiar dacă intrarea a fost discutabilă, observați cum a jucat Vida, la 36 de ani, pe parcursul meciului. Un fundaș central care primește un cartonaș galben din minutul 4 devine practic neutralizat. Cu toate acestea, Vida a fost cel mai bun jucător de pe teren!
Cazul Assad
Atacantul oltenilor a fost singurul jucător din față care nu a fost înlocuit. Acum, la aproape 24 de ore după meci, Coelho o fi analizat statisticile lui Assad? Iată-le:
- două șuturi (unul blocat, altul pe lângă)
- o minge jucată cu capul
- un dribling încercat (dar nereușit)
- 37 de atingeri de balon (spre comparație, Vida a avut 72)
- două atingeri în careul advers (Vida a avut 4, fiind fundaș).
Cum să menții pe teren un jucător cu astfel de statistici până la fluierul final? Doar pentru că a înscris câteva goluri în iulie-august și a transformat un penalty cu Mainz?! Cum de nu s-a încercat pe Nsimba, mult mai puternic?
Aceste întrebări sunt cele la care „alchimistul” de pe bancă trebuie să răspundă, nu să spună că nu înțelege de ce meciul s-a prelungit atât. S-a prelungit pentru a avea timp să facă toate greșelile posibile!
