Editorial Andrei Niculescu: Kevin, în singurătate acasă

„Fiecare poveste are un sfârșit”, concluziona belgianul. Și așa este. Fiecare poveste ajunge la final, un moment pe care mulți dintre noi am dori să-l întârziem, dar depinde foarte mult imaginile care rămân. Iar în cazul lui De Bruyne, avem multe momente memorabile, iar imaginile din diverse retrospective vorbesc de la sine.

Și, parcă, nu mai lasă loc pentru alte comentarii. Nu trebuie să fi fost un fan al lui City în această perioadă pentru a înțelege că nivelul la care el a practicat fotbalul a fost cu totul diferit de al altora.

Considerat cel mai captivant campionat din lume, disputându-și supremația cu Primera Division în privința trofeelor continentale, Premier League a căutat să așeze un nume la masa titanilor Messi și Cristiano Ronaldo.

Într-un fel, De Bruyne a prins anii finali ai celor doi mari jucători, dar este greu să găsești pe altcineva care să merite un loc la acea masă.

Din 2015, anul în care City l-a transferat de la Wolfsburg, niciun alt jucător nu a reușit să ofere mai multe pase decisive și să creeze mai multe ocazii de gol decât De Bruyne.

Anii nu iartă pe nimeni. Nici efortul imens depus de-a lungul timpului. Într-un campionat precum cel englez, unde fizicul joacă un rol extrem de important, uzura este accentuată de vremea răcoroasă. Versiunea actuală a belgianului este foarte diferită, iar el cu siguranță a realizat acest lucru.

Când glezna nu îți mai ascultă comenzile, când mușchii nu îți mai oferă forța de altădată, pasele nu mai strălucesc, iar golurile se pierd în umbră.

În astfel de momente, rămâi singur. Singur cu frustrările și amintirile tale, cu senzațiile de neputință. Când ești singur acasă, toate acestea se derulează în mintea ta și îți generează gânduri negate, care nu sunt deloc productive.

Fanii lui City își amintesc de sacrificiul pe care belgianul l-a făcut în ultima parte a sezonului 2022-23, cel mai important din istoria clubului. Adversarii lui City își amintesc cu siguranță de reușitele sale în acea perioadă. E posibil ca atunci corpul să-și fi atins limitele.

Probabil că, în acel moment, cea mai bună decizie ar fi fost să plece. Dacă nu atunci, măcar la finalul sezonului precedent. A fost tentat s-o facă, a discutat despre asta, ofertele din Arabia Saudită erau atrăgătoare, dar ceva l-a determinat să rămână. Sau cineva.

Și consider că acest cineva a fost Guardiola. Care nu a dorit să vadă realitatea, poate din prea multă dragoste, cert e că a fost foarte confortabil. Pep s-a simțit bine cu De Bruyne, dar nu a putut să prevadă că, într-o zi, s-ar putea să îi fie și rău.

Kevin De Bruyne și Pep Guardiola

Interesant este că, atunci când a părăsit Barcelona în 2012, Pep a simțit că acea echipă formidabilă avea nevoie de reformare și a realizat că nu e el cel care poate face asta. A mai îmbătrânit Pep și a devenit mai melancolic, pe alocuri.

În situația similară cu cea a lui De Bruyne mai sunt și alți jucători de la City, iar poate că sezonul „cetățenilor” n-ar fi fost atât de tumultuos dacă în vara trecută s-ar fi întâmplat anumite lucruri.

Guardiola l-ar dori pe De Bruyne la Mondialul cluburilor din America. Cred că și-ar dori să-l aibă pe cel din 2023. Ar vrea și o statuie pentru el.

Belgianul nu are neapărat nevoie de recunoaștere pentru a ști că este, poate, cel mai important jucător din istoria lui Manchester City. Poate chiar mai important decât Aguero, cu care, de fapt, a început totul.

Parisul lui Luis Enrique

PSG a câștigat titlul în Franța. Suntem abia la început de aprilie. Pentru prestigiul campionatului francez este benefic că acest lucru nu s-a întâmplat în martie. De fapt, PSG câștigase încă din octombrie, atunci când a devenit evident că, în ciuda pașilor greșiți din Champions League, nimeni nu poate concura cu echipa lui Luis Enrique.

Despre parizieni am discutat în repetate rânduri, la fel și despre ceea ce a realizat Luis Enrique cu această echipă, reușind să o transforme într-o echipă adevărată în lipsa lui Mbappé, ultimul star rămas din proiectul inițial. Mărul obiectiv principal pentru Paris rămâne, însă, Champions League.

După ani în care erau considerați favoriți, parizienii își schimbă statutul, devenind o surpriză. Dacă vor trece de Aston Villa (ceea ce nu e sigur, dat fiind că în fotbal pot apărea întotdeauna surprize, și Unai Emery are metodele sale) și dacă Real Madrid va înfrunta Arsenal (la fel de incert, având în vedere că Carlo Ancelotti are slăbiciunile sale), echipa rămasă fără Mbappé se va întâlni din nou cu el. Atunci vom vedea care este mai bine, cu sau fără el.

Betis, cadou pentru Madrid, după cadoul Valenciei pentru Barcelona

Despre campionatul Spaniei s-a spus că este previzibil și că nu oferă surprizele Premier League, unde se consideră că oricine poate învinge pe oricine. În aceeași etapă din La Liga, Valencia a învins Real Madrid, iar Betis a obținut o remiză cu Barcelona.

Despre Real Madrid am discutat aici, imediat după victoria cu Real Sociedad din Cupă. Totul rămâne neschimbat. Dezordinea din jocul madrilenilor continuă, iar atunci când slăbiciunile din apărare nu mai sunt acoperite de calitatea excepțională a jucătorilor din atac, apar rezultate ca acesta.

Valencia nu câștigase în deplasare în acest sezon, dar a reușit să o facă pe „Bernabeu”, ceea ce s-ar fi putut transforma într-un pas greșit aproape decisiv pentru campioana en-titre.

Din fericire, Barcelona a dat peste Betis în această etapă și nu a reușit să câștige, în ciuda eforturilor, a oportunităților și a jocului destul de bun, pe alocuri. Betis este una dintre echipele în formă a acestui moment, având potențialul de a juca o finală europeană în luna mai și oferind un cadou neașteptat madrilenilor, care cu numai câteva ore înainte credeau că soarta jocului era deja decisă.