Știu că seara lui Dennis Man a fost memorabilă, dar eu voi dedica prima parte a acestui text lui Mikel Arteta, și, de asemenea, tuturor „tunurilor” care, marți seară, au transmis rivalelor din Champions League un mesaj deja cunoscut de partenerii din Premier League: „Yes, we can!”.
Cu un astfel de mesaj, s-a câștigat cel mai important fotoliu din lume, dar nu se poate câștiga Champions League sau Premier League doar cu un slogan. Ambele competiții sunt extrem de complexe și, într-o anumită măsură, diferite.
Unii susțin că e mai ușor să câștigi Champions League decât un campionat european precum cel din Anglia, dar această idee mi se pare simplistă. Totuși, Liga Campionilor rămâne vârful de lance pentru toate echipele care se aliniază în septembrie la start.
Marți seară, pe stadionul „Emirates” a venit Atletico Madrid. Echipa lui Simeone a evoluat în mod constant în ultimii ani și nu necesită o introducere. Indiferent de rezultatul final, Atletico este o echipă temută și ar fi eronat să o scoatem din calculele competițiilor, fiindcă mereu poate oferi surprize.
Totuși, echipa trebuie să depășească dependența de „Metropolitano”, deoarece în afara propriei arene, jocul lui Cholo nu este la fel de puternic. În Londra, Atletico a primit 4 goluri în 14 minute, dar dominarea „tunurilor” a fost evidentă chiar și la 0-0, chiar și atunci când Julian Alvarez a lovit bara.
Acum ajung la Arsenal, la Arteta și la acest „Yes, we can!”. Arsenal este, în prezent, cea mai în formă echipă din lume, cu tot respectul pentru PSG și Bayern, care își distrug adversarii în Champions League, dar care nu se confruntă cu mari probleme în campionatele interne.
Arsenal a demonstrat că este capabilă, iar stilul de joc pe care îl propune acoperă toate cerințele. După trei ani consecutivi pe locul doi în Premier League și o semifinală de Ligă, când încrederea în forțele proprii n-a fost suficient de mare, a venit momentul ca Arsenal să facă următorul pas. Acest pas înseamnă, în primul rând, câștigarea Premier League, deoarece așteptările fanilor sunt deja prea mari. Totodată, o finală în Champions League ar putea aduce un plus de realizare, având în vedere că Premier League este deja în palmaresul „tunarilor”, în timp ce Liga Campionilor nu.
Vorbind despre palmares, Arsenal a jucat până acum 12 meciuri în competiții diverse, cu adversari mai puternici sau mai slabi. A primit un singur gol din acțiune, cu un total de trei goluri primite, având un golaveraj de +22. Dincolo de aspectul ofensiv, această latură defensivă mi se pare crucială; e important să marchezi, dar mult mai sănătos este să nu primești goluri. Exemplul Barcelonei din sezonul trecut este concludent.
Apărarea, fundația atacului „tunarilor”
Arteta este obligat să aibă rezultate în acest sezon. Se apropie 6 ani de când Arsenal a decis să-i ofere încredere, deși pe atunci era doar un asistent al lui Guardiola. De-a lungul acestui timp, Arsenal a câștigat o Cupă a Angliei în 2020, în plină pandemie, când circumstanțele erau diferite. Răbdarea proprietarilor a fost remarcabilă, deși Arteta se plângea de lipsurile din echipă. Acum, nu mai poate face acest lucru.
Transferurile din vara aceasta au fost excelente, iar eu cred că Arsenal a acoperit foarte bine pozițiile deficitare și a echilibrat lotul. Noua conducere sportivă este esențială pentru progres, iar Arteta beneficiază acum de suportul necesar.
Mikel Arteta, managerul lui Arsenal
Și cred că scuzele nu mai sunt o opțiune. Dacă la finalul sezonului nu va câștiga un trofeu important (iar aici nu mă refer, desigur, la Cupa Angliei), viitorul său va fi incert. În fotbal trebuie să livrezi, mai ales atunci când condițiile sunt favorabile. Deocamdată, la Arsenal cuvântul de ordine este același: „Yes, we can!”. Rămâne de văzut cât de mult va conta acest mesaj în mai.
Dennis, „Omul partidei”!
Și acum despre Man. ”SuperMan”, ar spune unii. Așa cum l-am criticat după meciul „naționalei” din Cipru, acum n-am nicio reținere să-l laud. Transferul la PSV pare să-i priască, datorită stilului mai liber din Olanda comparativ cu rigorile tactice din Serie A. Fotbalul din Olanda este vibrant și ofensiv, iar acest lucru îi priște, așa cum s-a văzut și în meciul cu Austria. Victoria împotriva Napolii, în special prin claritatea scorului cu care a fost obținută, precum și premiul „Omul Partidei” reprezintă un reper important. Dar acest succes trebuie să fie continuat.
În textul menționat anterior, în septembrie, am afirmat că „PSV este, ca anvergură, peste Parma, chiar dacă Eredivisie este sub Serie A. Este un mediu în care creativitatea este fie încurajată, fie subevaluată, dar cumperi bilete pentru a juca.” Mențin această opinie. A fi „MVP” într-un meci de Champions League este remarcabil; a menține o astfel de formă este ideal. Acesta este ceea ce diferențiază un jucător de excepție de unu care nu a fost valorificat.
P.S. Vorbind despre continuitate. Cristi Chivu a obținut 7 victorii consecutive în toate competițiile. A profitat de un calendar mai favorabil și și-a consolidat poziția în vestiar. Perspectiva s-a schimbat semnificativ, iar tonul articolelor despre echipă a evoluat. În fața Inter-ului, urmează examenul cu Napoli. Cele 6 goluri primite de campionii Italiei la Eindhoven reprezintă o provocare pentru Chivu, care nu va fi deloc mulțumit. Meciul se va desfășura la Napoli, iar Conte nu este antrenorul care să digere ușor un astfel de eșec.
