Eliminat în primul meci la Mastersul de la Madrid și retrăgându-se înainte de turneul de la Roma, Novak Djokovic, cel mai titrat jucător din istoria tenisului, pare să fie în ultima parte a carierei sale în elita ATP.
Viziunea fanilor despre tenis în ultimele două decenii a fost similară cu cea a fotbalului. Mărcile de referință au fost prezente atât de mult timp încât e greu de imaginat ce va urma, la fel cum este dificil să îți amintești ce a fost înainte.
De fiecare dată când o generație valorizată dispare, trecutul este hiperbolizat. Cu atât mai mult când resursele par să se epuizeze, devine greu să nu recurgi la amintirile glorioase nu foarte îndepărtate.
Aceste gânduri te fac să te zbati și să nu accepți realitatea. Retragerile marilor sportivi sunt numărate, iar Pete Sampras este un exemplu de jucător care a ales să se retragă imediat după câștigarea finalei US Open în 2002.
Curiosul parcurs al lui Djokovic
Novak Djokovic este, fără îndoială, unul dintre cei mai buni jucători de tenis din istorie. Orice statistică îl plasează în fruntea sportului, deși impactul său poate să nu fi fost la fel de evident ca în cazul altora.
Aproape de împlinirea vârstei de 38 de ani, pe care o va sărbători în curând, Djokovic dă semne clare că se apropie sfârșitul carierei sale. Fără titlu din august 2024, când a adăugat aurul olimpic la palmaresul său, sârbul a ajuns la doar două finale, pe care le-a pierdut în minimum de seturi.
În rest, a părut o umbră a jucătorului de excepție din anii 2011, 2015 sau chiar 2023. Se pare că a sosit momentul greu de acceptat al retragerii.
Finala de la Miami 2025 a fost o etapă crucială în cariera acestui sportiv legendar. După un parcurs promițător, Djokovic s-a confruntat cu Jakub Mensik, un tânăr ceh de 20 de ani, care avusese o singură finală în carieră, pe care o pierduse.
O victorie ar fi consolidat relevanța sa în tenisul de elită și ar fi marcat atingerea pragului de 100 de titluri, o realizare obținută anterior doar de Jimmy Connors și Roger Federer.
Cu toate acestea, Djokovic a fost depășit de ritmul jocului lui Mensik, care, deși nu se află la nivelul lui Sinner sau Alcaraz, a reușit să câștige seturile în două tiebreak-uri, momente încărcate de tensiune mentală. A pierdut aceste momente pentru că, în timpul confruntărilor critice, îndoiala poate cântări mai mult decât experiența.
Primăvara incertitudinilor
După acea finală, Djokovic a jucat două meciuri, pierzându-le pe am beide, cu același rezultat, 6-3, 6-4, în fața lui Alejandro Tabilo la Monte Carlo și Matteo Arnaldi la Madrid. Chiar dacă acești jucători nu se află în top 30 ATP, au reușit să-l expună pe Djokovic, lăsând impresia că nu mai are ce căuta în competiții de acest nivel.
Aceasta nu este doar o simplă serie de înfrângeri. Nervozitatea de la antrenamente, instabilitatea de pe teren și declarațiile sale au dus la o situație de criză a formei, din care ar putea fi greu să ieși. Când îndoielile își fac apariția legate de abilitățile tale și de ceea ce mai poți realiza fără a-ți afecta moștenirea, este clar că sfârșitul carierei se apropie.
După părerea mea, cei mai mari trei rivali ai săi nu au ales momente ideale pentru a se retrage. Roger Federer a spus adio la Laver Cup, lăsând în urmă amintirea unui ultim set pierdut 0-6, chiar în casa sa, la Wimbledon. Rafael Nadal a trecut prin dificultăți în tentativa de a obține un ultim titlu ATP și a pierdut în fața unui adversar necunoscut, Nuno Borges, la Bastad. Andy Murray, antrenorul actual al lui Djokovic, a avut mult de suferit înainte de a se retrage, după ce a devenit un jucător mediocru.
Între dezamăgire și optimism
Amânarea retragerii poate diminua aura și moștenirea unui sportiv. Nimeni nu vrea să-și amintească declinul, și acest lucru poate fi mai dureros decât separarea. Deși Novak Djokovic se află încă în Top 10 ATP, finalul carierei sale pare a fi departe.
Însă, nu văd cum ar putea câștiga un Grand Slam din nou și mi se pare că obținerea altui trofeu major este puțin probabilă. Poate că singura miză rămasă este atingerea titlului 100. Sau poate că tot ce contează acum este aurul olimpic, totul păstrându-se într-o vanitate irositoare. Numai timpul va oferi răspunsuri la aceste întrebări, iar timpul nu iartă pe nimeni, nici măcar pe Novak Djokovic.
