David Popovici, dublu campion mondial în 2025, este din nou Sportivul Anului în Ancheta GSP. În spatele strălucirii și timpilor excepționali, la Singapore s-a ascuns o teamă. O frică conștientizată și învinsă la timp. Este unul dintre adevărurile necesare și oneste care însoțesc efortul și medaliile de aur.
„Popovici, Popovici, Popovici!”. Comentatorul menționează și alte nume ale finaliștilor de la proba de 100 m liber, la Mondialele din Singapore. Dar „Popovici, Popovici, Popovici!” răsună constant, însoțind înaintarea sa hotărâtă și totuși lină. Rapid, decis. „Popovici, Popovici, Popovici!”. S-a terminat, a terminat primul! Își ridică ochelarii, ochii i se îngustează, privirea caută claritatea, iar când Kyle Chalmers îi zâmbește apreciativ și îi strânge cu putere mâna, totul devine clar.
O altă competiție mare s-a încheiat, lăsând senzația profundă că așteptările au fost nu doar împlinite, ci chiar depășite. Timpul excepțional de 46,51 s la 100 m, două medalii de aur, David al României este cel mai bun. Ați crezut altceva? V-ați îndoit?
David Popovici: „Momentul acela mă ajută”
David Popovici în acțiune la Mondialele de la Singapore.
În realitate, adevărul este că nu a fost atât de simplu. Sau poate că da, după ce campionul a învins, mai întâi de toate, FRICA. Un studiu realizat acum câțiva ani de specialiști de la trei universități britanice, a evidențiat următoarea concluzie: „Toți sportivii percepeau eșecul în sport ca fiind orientat spre rezultat, cum ar fi «a pierde», «a nu câștiga» și «a fi învins». Unii percepeau și eșecul ca fiind orientat spre performanță, precum «a nu da tot ce ai mai bun» și «a nu performa bine», «a nu îndeplini obiectivele și așteptările» și «a fi perceput de ceilalți ca un ratat»”.
Înainte de a plonja în bazin pentru prima probă, David Popovici s-a clătinat timp de câteva zile. Apoi a explicat: „Momentul acela mă ajută să conștientizez că sunt un om, (…) căruia îi poate fi greu, poate să-i fie teamă de eșec, poate să-i fie teamă de succes”.
Frica nu e o slăbiciune, ci o parte din viață. Și dincolo de victorie, există o lecție. Exprimându-ți temerile și analizându-le, îți arăți forța. Lumea poate vedea întregul tablou, cu strălucirea aurului și colțul întunecat, prezent în fiecare dintre noi. Chiar și în cei excepționali. „Popovici, Popovici, Popovici!”. Ecoul încă se aude.
