UTA, revelația începutului de sezon, a reușit să strângă 11 puncte din 5 meciuri, cu trei victorii și două egaluri, în condiții dificile, având în vedere că echipa a adus nu mai puțin de 16 jucători în perioada de transferuri.
Niciunul dintre aceștia nu a fost achiziționat cu bani, ci exclusiv prin transferuri gratuite sau împrumuturi. În partida cu Farul, UTA a utilizat 8 jucători recent veniți: Țuțu, Pospelov, Padula, Ov. Popescu, A. Roman, Abdallah, Alomerovic și L. Vlăsceanu.
O echipă aproape complet nouă, motiv pentru care este remarcabil că s-au omogenizat atât de repede! Este demn de menționat că antrenorul, recent instalat, a reușit să-i ghideze pe jucători să joace bine ca o echipă.
Desigur, este prea devreme pentru a trasa concluzii definitive. Campionatul abia a început și sunt multe de parcurs. UTA a avut un debut promițător, dar există riscul de a pierde acest avans.
Meritele lui Adrian Mihalcea sunt evidente, el fiind tehnicianul care a adus echipei arădene coeziune și încredere, motiv pentru care îi dedicăm aceste câteva rânduri.
Adrian Mihalcea, fost jucător cunoscut, a câștigat titlul cu Dinamo în 2000 și are 16 selecții la națională. A început cariera de antrenor în Slobozia.
După ce a promovat Unirea în prima ligă în 2024 și a reușit să o mențină acolo, în ciuda dificultăților, Mihalcea a demonstrat perseverentă.
A avut stagiile de formare la Berceni, Călărași, Mioveni și Târgoviște. S-a confruntat și cu eșecuri, fiind concediat de Dinamo după doar 7 meciuri în 2020!
Cu toate acestea, obstacolele nu l-au descurajat, ci din contră, l-au întărit, învățându-l să fie modest și deschis la nou.
La 49 de ani, Mihalcea poate fi considerat un antrenor promițător.
Sinceritatea lui se remarcă, ca în declarația de la finalul meciului cu Farul, în care a recunoscut că rezultatul corect ar fi fost o egalitate, subliniind superioritatea adversarului în momente cheie. Această atitudine este rar întâlnită.
Într-o lume în care fiecare își protejează interesele, Mihalcea se face remarcat prin fair-play, o excepție demnă de menționat.
În concluzie, fotbalul românesc rămâne o provocare complexă, la fel ca întreaga societate contemporană.
