După eșecul dureros înregistrat pe teren propriu în fața Bosniei, am menționat că „Stanciu și colegii săi au stricat totul, acum trebuie să repare situația!”. Aceeași părere a avut și Mircea Lucescu, care a decis să mențină aceeași formulă pentru meciul din San Marino, deși inițial se specula despre o schimbare masivă a echipei. S-a vorbit despre o posibilă promovare a unor jucători precum Rus, Chipciu și Moruțan. Totuși, Lucescu a renunțat la Mihai Popescu, pe care l-a criticat public pentru greșelile de la golul marcat de bosniaci.
Îmi permit o paranteză pentru a-mi exprima dezacordul față de cei care consideră că selecționerul nu ar trebui să-și critice jucătorii, precum Mihai Popescu și, mai recent, pe Drăguș, chiar și după o victorie concludentă. Există păreri conform cărora nu este pedagogic, și deci inapropiat, ca antrenorul să își critice jucătorii, similar modului în care un profesor nu ar trebui să o facă cu elevii săi.
Personal, nu împărtăsesc această viziune. Așadar, oricine poate avea o opinie despre un jucător, dar antrenorul nu ar avea acest drept?! Deci, ar trebui să-i oferim lui Lucescu sfaturi despre cum să se comporte cu jucătorii și cum să vorbească despre ei? Mi se pare ilar, dar poate judec eu greșit. Ce părere aveți?
Mircea Lucescu oferind un sfat tactic lui Ianis Hagi în timpul meciului
Revenind la subiect, păstrarea echipei de start, întrucât Lucescu a schimbat doar portarul din cauza accidentării lui Fl. Tănase, poate fi interpretată ca un semn de apreciere pentru jucătorii care au suferit în fața bosniacilor.
Meciul din San Marino a avut o desfășurare unidirecțională, spre poarta gazdelor. Statisticile arată că „tricolorii” au dominat meciul, având o posesie de 76% și au câștigat fără greutate. Este important să menționăm că nu ar fi fost logic ca România să întâmpine vreo dificultate, având în vedere că naționala adversă se află pe ultimul loc în clasamentul mondial.
Astfel, ceea ce s-a întâmplat la Serravalle a fost conform așteptărilor, România câștigând cu un scor concludent, 5-1. În fața unei astfel de victorii, nu ar trebui să ne plângem. Ar însemna să căutăm motive de nemulțumire. Cu toate acestea, chiar dacă rezultatul a fost satisfăcător, ar trebui să nu ne lăsăm duși de entuziasm și să recunoaștem că prestația echipei lui Lucescu nu a fost strălucită.
Dintre cele cinci goluri, două au fost din penalty și unul a fost autogol, iar a permite o reușită echipei adverse, compusă din jucători cu o performanță slabă, este inacceptabil. Din păcate, au fost multe combinații necorespunzătoare și pase ratate, multe dintre ele fiind pase înapoi, iar posesia nu a fost eficientă, câțiva „tricolori” (Drăguș, M. Marin, chiar Man) neafiind în cea mai bună formă.
De aceea, nu cred că exagerează cei care susțin că, dacă România va repeta prestația din San Marino pe 7 iunie la Viena, șansele de a obține puncte vor fi minime. De asemenea, cred, poate doar eu, că naționala poate să se prezinte mai bine decât în primele meciuri din aceste preliminarii pentru CM. Ar trebui să abordeze fără emoții meciul cu Austria, cel pe care nu are voie să-l piardă, deși echipa gazdă va fi mare favorită. Rămâne însă timp până atunci și vom mai discuta pe marginea acestui subiect.
