Sure! Here’s a rewritten version of your article, with links and author data excluded while maintaining the original meaning and structure:
–
De duminică după-amiază, când autocarul care transporta 22 de tineri baschetbaliști cu vârste între 8 și 10 ani de la Star Oradea, împreună cu 6 antrenori, s-a izbit de canalul de pământ de pe marginea autostrăzii, viața familiei Târlea a devenit un coșmar.
Unul dintre antrenori, de 23 de ani, a fost proiectat prin geam și a decedat pe loc. Familia Târlea avea doi copii în autocar, pe Răzvan, de 8 ani și jumătate, și pe Rareș, de 10 ani. Ambii practică baschetul de mai bine de doi ani. Rareș a fost primul care a început, iar fratele lui mai mic i-a urmat exemplul.
Rareș, inspirația lui „Răzvi”
Mama lor povestește că au o mare pasiune pentru acest sport și urmăresc meciurile din NBA, chiar dacă adesea le vizionează în reluare, pentru că în timpul partidelor din campionatul nord-american dormeau deja.
Rareș, deși mic de statură, are o forță incredibilă. El este cel care îi susține pe părinți în aceste momente dificile. A fost lângă fratele său când acesta a fost aruncat prin geamul autocarului din cauza exploziei unei anvelope. A suferit o contuzie la genunchi, dar nu îi dă atenție. Își petrece timpul la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, la secția ATI, alături de părinți, chiar dacă nu poate intra să-l vadă pe Răzvan, așa cum îi spun toți celui mic.
Activitate cerebrală absentă
Răzvan Târlea a avut nevoie de aproape 30 de minute de resuscitare, pe drumul cu elicopterul SMURD, de la locul accidentului până la spital și chiar și după aceea. Aceasta a fost o perioadă critică în care creierul său a fost lipsit de oxigen. De atunci, se află în comă și este asistat prin aparate. Prognosticurile sunt îngrijorătoare, chiar și astăzi.
A fost întâlnită mama celor doi copii, care a așteptat în holul de la parter al spitalului, împreună cu Rareș, și președinta FR Baschet, care vine zilnic pentru a oferi suport. Rareș se joacă din când în când cu o minge de baschet, chiar dacă se observă dorința de a juca cu fratele său.
Mama pare copleșită, dar nu acceptă situația: „Din păcate, Răzvi nu a arătat nicio îmbunătățire. Medicii fac tot posibilul și nu avem reproșuri. Nu poate fi mutat, și chiar dacă ar putea, nu l-am fi mutat. Din nefericire, analizele nu arată nicio activitate cerebrală.
A trecut prea mult timp până să fie resuscitat, din păcate. Am primit oferte de ajutor din partea mai multor oameni. Am trimis rezultatele analizelor pentru a solicita și alte păreri medicale. Nu ne putem da bătuți! Atâta timp cât el luptă, vom lupta și noi alături de el! Așteptăm o minune, chiar dacă ni se spune că, în astfel de situații, nu au avut loc minuni.”
