Fanfaronada lui Șumudică s-a încheiat

A fost ziua în care decența a triumfat. Măldărășanu și Chivu se remarcă prin apariții publice echilibrate, iar stilul lor se reflectă și în jocul echipelor pe care le antrenează. Mandatul de 4 ani al lui Măldărășanu este încununat cu această calificare în finala Cupei și, cine știe?, poate chiar cu obținerea trofeului.

Chivu are o performanță excepțională la Parma, iar orizontul salvării se conturează pentru echipa pe care a preluat-o într-un context dramatic.

De la balaurul West Ham la Balaurele din Sibiu

În schimb, show-ul lui Șumudică s-a încheiat lamentabil. Eliminat din Cupă de o echipă de play-out, rămânând pe ultimul loc în campionat după o jumătate de play-off. Nu are nicio scuză. A avut echipa la dispoziție din august, iar în iarnă ne-a promis aducerea unor jucători excepționali. A fost învins din nou de Hermannstadt, având cea mai mare echipă din punct de vedere financiar din SuperLigă, în timp ce Măldărășanu antrenează un club aflat în insolvență.

Marius Șumudică a săpat cu râvnă la groapa lui Neil Lennon și, în cele din urmă, a căzut în ea. Am căutat în tot acest timp să regăsesc antrenorul care m-a impresionat în perioada de la Astra, când a oprit dominarea Stelei, cum era percepută atunci, și când a realizat minuni în cupele europene. Dar n-am redescoperit decât un Halagian cu părul la fel de alb ca originalul, doar cu pantalonii mai rupți.

Cum să revii obsesiv și aseară, la fel ca după alte eșecuri, cu primitivul „jucătorii mei nu știu să se tăvălească pentru a ține de rezultat”?

Deci Marius Șumudică era dezamăgit că fotbaliștii Rapidului nu s-au tăvălit, nu au tras de timp pentru a ajunge la prelungiri nu cu West Ham, o echipă din Premier League pe care Șumudică o învinsese de două ori, ci cu echipa insolvabilă Hermannstadt. Care, totuși, este un Balaure, trebuie să recunoaștem.

Marius Șumudică, antrenorul Rapidului

Galeria l-a instalat, ea l-a demis

Marius Șumudică a fost o fantezie a galeriei. A eșuat în primul său mandat de antrenor în Giulești, fiind concediat de Copos când echipa se afla pe locul 5. Acum e mai rău, pe locul 6, și este acolo pentru că actualul sistem nu-i permite o cădere mai mare. Ca jucător, a fost decent, dar, să fim serioși, nu se clasează printre primii 50 de fotbaliști din istoria Rapidului.

Și totuși, Șumudică a fost cel mai popular om din istoria recentă a Giuleștiului. A ajuns acolo, pe piedestal, doar pentru că a atacat constant Steaua, împreună cu galeria. Numai că atacurile nu mai au nicio valoare atunci când trebuie să pregătești Rapidul. Ele nu mai pot acoperi faptul că ai câștigat mai puțin de jumătate din meciurile în care ai fost antrenorul Rapidului în acest mandat.

Înjurăturile și toate celelalte gesturi obscene s-au întors împotriva lui Șumudică. Galeria l-a împins cu violența sa verbală spre anunțul demisiei, deși Șumudică nu intenționa să plece după declarațiile oferite la finalul meciului. Asta pentru că suporterii aveau aproximativ același nivel cu cel al abilităților lui de antrenor la Rapid.

Suporterii nu sunt cei care te însoțesc la bine. Aceia sunt însoțitori. Suporterii adevărați te susțin în momentele dificile, mai ales dacă ești un idol. Până la urmă, Șumudică rămâne un personaj care și-a construit aura de idol pe baza înjurăturilor, dar a fost doborât tot prin aceleași înjurături.