„Fotbalist de excepție! Însă a ales Bucureștiul pentru viața de noapte”

Fost star la Dinamo, pilon al echipei naționale, rebel, cândva numit fotbalistul anului, aventurier, renegat, și un jucător strălucitor. Acestea sunt doar câteva titluri ce însoțesc parcursul său tumultuos, pe cale de a renunța definitiv la clemele de fotbal și ghetele cu crampoane, în favoarea unui rol de analist sportiv la televizor.

Acum mai deschis și reflexiv, Torje, după o carieră zbuciumată care nu l-a văzut întotdeauna pe prima pagină a presei, își deschide sufletul într-o serie de confesiuni realizate în redacția unei publicații cunoscute. Aceeași
publicație îl onora cu titlul de cel mai bun fotbalist al anului, acum 14 ani, zăbovind puțin după debutul său în Serie A.

– Gabi, întâi de toate, îți mulțumim că ai acceptat să ne vorbești. Cum te simți? Deși nu ai echipă în acest moment, se pare că găsești plăcere în rolul de analist.
– Îți mulțumesc pentru invitație. Momentan sunt fără echipă, dar m-am apucat de ceva ce îmi place de mult timp, să analizez meciuri, să fiu prezent la televizor și să continui să studiez fotbalul.

– Care este direcția pe care vrei să o urmezi? Te gândești la retragerea ta sau îți cauți o echipă?
– Nu m-am decis încă, vom vedea ce va fi în vară. Aceasta a fost alegerea mea, iar în vară voi evalua dacă voi găsi o echipă cu care să continui în fotbal sau dacă voi anunța alte proiecte importante.

– Te-ai acomodat cu noul tău rol? Trebuie să-ți critici colegii de echipă din postura de analist?
– Nu cred că m-ați auzi să critic dur pe cineva din fotbal. Îmi propun să ofer analize strategice, fără a face evaluări personale. Când eram jucător, nu-mi plăcea să fiu analizat în detaliu, așa că nu voi proceda astfel. Poate că voi oferi sfaturi unor jucători tineri, având în vedere experiența mea, dar nu voi fi un critic aspru.

Gabi Torje, în rolul de analist

– Crezi că te-ai adapta mai bine pe banca tehnică a unui club sau în birou?
– Cu siguranță voi rămâne implicat în fotbal. Indiferent că voi fi pe banca tehnică sau în birouri, nu am de gând să dispar din acest domeniu, deoarece este ceea ce am visat tot timpul. Munca unui fotbalist nu se încheie la 35-36 de ani; va continua pe viață.

– Să ne imaginăm că ai puterea de decizie la Dinamo. Ce ai implementa întâi?
– În primul rând, aș investi înAcademie pentru a asigura un viitor pentru echipă. Vorbesc din perspectiva unui observator extern. Din sezonul viitor, aș căuta să am dubluri pe posturi. Este evident că în momentul în care lipsesc jucători, Dinamo suferă. Au avut un sezon extraordinar, calificându-se în play-off, fiind surprinzător după o perioadă lungă de absență. Acestea sunt doua aspecte la care aș lucra, dacă aș avea puterea de decizie.

– Vorbești despre Academia clubului, care pe vremuri era una dintre cele mai bune din țară. Crezi că sunt prea puțini tineri români la Dinamo? Mircea Lucescu a menționat că nu a observat prea mulți jucători…
– Nu doar la Dinamo este această problemă. Există o mulțime de jucători străini la toate echipele, inclusiv CFR, FCSB și U Cluj. Chiar și cu regula actuală care impune folosirea unuia în teren, sunt puțini jucători crescuți în Academie. Majoritatea jucătorilor sub 21 de ani provenind din Academia lui Gică Hagi, cu investiții semnificative și în Academia domnului Rotaru, la Rapid. Este esențial ca toate cluburile să dezvolte o infrastructură solidă și să crească jucători români, similar cu ceea ce a realizat Gică Hagi la Constanța.

„Regula U21 a avut un impact pozitiv”

– Cum percepi regula U21? Mulți critici, spunând că dacă un jucător este bun, ar juca oricum. Spre exemplu, nu crezi că ai fi absentat la o echipă de start?
– Regula ajută mult, mai ales pentru tinerii jucători și pentru loturile U20, U21. Este clar că antrenorii care simt presiunea, cluburile care doresc performanțe, pot considera această regulă mai puțin favorabilă. Totuși, recent, regula U21 a contribuit la calificarea echipei naționale de tineret la Campionatul European. Din cei care au participat la Euro cu Mirel Rădoi, există cel puțin șase sau șapte jucători care au fost promovați la echipa mare. Regula U21 a dat rezultate, fie că există susținători sau critici.

– Pe vremea ta, echipa națională U21 nu avea rezultate remarcabile. Îți aduci aminte de meciul de calificare din 2011 contra Angliei, în care ai jucat?
– Da, am avut o regulă de calificare diferită atunci. Trebuia să ocupi locul întâi în grupă pentru a ajunge în baraj. Am pierdut cu 2-1 în Anglia și, la Iași, am terminat 0-0. Atunci, golul din deplasare conta. Dacă am fi marcat, am fi câștigat cu 1-0, având și un gol valid anulat. Din păcate, norocul a jucat un rol important. Naționala lui Mirel Rădoi s-a calificat datorită unui penalty apărat în minutul 97 în Portugalia.

CUM ARĂTAU „TRICOLORII MICI” LA PARTIDA AMINTITĂ:

• România U21 (4-2-3-1): S. Lung jr. – Rîpă, V. Găman, Papp, Bărboianu – Gardoș, Bicfalvi – Torje (cpt), Sburlea, Hora – Alexe

• Rezerve: Lungu, Chiricheș, S. Ilie, I. Neagu, A. Ionescu, Gîngioveanu, Rusescu

• Selecționer: Emil Sîndoi

– Așa este…
– La fel de ușor, Portugalia ar fi putut să marcheze și să nu ne mai dus la Euro, sau poate mergea după un baraj. Asta a demonstrat că momentele cheie pot influența soarta generațiilor. Noi am primit un gol în minutul 88 în Anglia, iar acasă am avut multe ocazii și nu am reușit să câștigăm. Erau multe emoții și eu eram deja convocat la echipa națională mare, lăsându-mă pentru acel meci de baraj, fiind căpitanul echipei; însă din generația respectivă, nu mulți jucători au reușit să progreseze la echipa mare.

Tavi Popescu, Baiaram și Cîrjan, tinerii preferați ai lui Torje: „Nu e întâmplător că a făcut junioratul la Arsenal”

– Vorbind de tineret, ai observat câțiva jucători tineri în Superliga României care te-au impresionat în sezonul acesta?
– Sunt tineri care deja s-au afirmat. De exemplu, Tavi Popescu de la Steaua, chiar dacă este accidentat în momentul de față, a demonstrat că poate face diferența. De asemenea, Zoran Mitrov de la Botoșani a impresionat sezonul acesta, iar Baiaram de la Craiova joacă constant. Dennis, care evoluează la Dinamo și Cîrjan, a arătat clar că faptul că a făcut junioratul la Arsenal îi oferă avantaj comparativ cu alții.

– Alte nume?
– La U Cluj, Blănuță este un jucător pe care l-am apreciat foarte mult. Cred că a fost împrumutat de la FCU Craiova, iar echipa lui își va evalua opțiunile pentru că a arătat un tenis bun. Există și alți tineri talentați, dar am menționat câțiva de la echipele din vârful clasamentului, care luptă intens în play-off acum.

Gabi Torje, la ora „confesiunilor” în redacția Gazetei Sporturilor

– La meciul recent, menționându-l pe Blănuță, Mititelu de la FCU Craiova l-a acuzat pe Sabău de interese ascunse din cauză că nu-l include pe titular. Este normal, având în vedere că el este cel mai bun marcator al echipei?
– Nu cred că U Cluj ar fi venit să joace împotriva FCSB și să nu dorească să câștige. Este o greșeală, din punctul meu de vedere. În străinătate, jucătorii, atunci când simt că nu au o relație bună cu antrenorul sau cu echipa, nu deprind același entuziasm pe teren. Probabil, antrenorul Sabău a ales să joace cu Thiam, un jucător mai puternic, care îndeplinește poate mai bine faza defensivă, dar asta nu înseamnă că Blănuță nu ar putea marca. Cel mai probabil, Terenul a făcut diferența și asta a influențat alegerea antrenorului.

„Nu poți cere sume exagerate la Dinamo”

– Te referi aici la situația cu Homawoo și Selmani?
– Nu doar la ei, ci în general. Jucătorii trebuie să vină cu o abordare clară: să spună dacă doresc sau nu să semneze. De exemplu, nu poți cere 50.000 de euro pe lună la Dinamo. Trebuie să fie o cerere realistă, reflectând valoarea jucătorului și capacitatea clubului de a plăti. Nu cred că ar trebui să fiți umiliți în încercarea de a semna un contract.

– Dacă ai fi fost la conducerea Dinamo, cum ai fi gestionat un jucător care refuza să-și prelungească contractul în martie? Ar mai fi fost folosit?
– Nu știu dacă ar mai fi fost utilizat, dar discutarea prelungirii contractului ar fi fost mai rapidă. Atunci când am fost eu la Dinamo, discuțiile cu un an înainte erau standard. Când discuțiile începeau devreme, toată lumea avea un interes în păstrarea jucătorilor.

Relația cu conducerea „câinilor”: „Cel mai bine m-am înțeles cu domnul Turcu, Dumnezeu să-l odihnească!”

– Care era relația ta cu conducerea Dinamo la acea vreme? Cum te înțelegeai cu domnul Borcea și domnul Badea?
– M-am înțeles excelent cu toți conducătorii. Eram mai apropiat de domnul Turcu, Dumnezeu să-l odihnească, de domnul Borcea și de domnul Badea, cu care și acum păstrez legătura. Când ne întâlnim, ne aducem aminte de momentele frumoase și cele mai dificile trăite împreună la Dinamo.

– Crezi că s-ar fi putut face mai mult în acea vreme la Dinamo? Vorbim despre perioada 2008-2011, când nu s-a câștigat titlul.
– Am pierdut campionatul în ultimele trei etape. Statistici le arată. A fost așa cum a fost în acea perioadă.

– Ar fi putut carierele voastre să fie diferite dacă ați fi câștigat titlul pe Urziceni, să ajungeți în grupe de UCL.
– Așa este, probabil era altceva. Istoria este scrisă așa cum o putem influența, dar unele momente sunt dictate de soartă. Poate fi îmbunătățită, dar soarta nu se schimbă ușor.

– Care era atmosfera în vestiar după meciul cu Urziceni? Cum te-ai simțit în vestiar?
– Era dezolantă, cu supărare și dezamăgire. Arbitrajul a fost potrivnic. Dacă am fi obținut măcar un egal, ne-ar fi asigurat titlul, având în vedere cele două meciuri rămase și faptul că moralul nostru era ridicat.

– Ce îți mai amintești de acele zile?
– Simțeam că am trecut de momentul cel mai important. Însă, Urziceni a primit un penalty contestat. Am marcat un gol egalizator ce a fost anulat. Arbitrul era din Spania, Muniz Fernandez, dar nu cred că a fost un gest intenționat. A fost controversat mereu.

– L-ai contactat vreodată după meci?
– Nu, a plecat după meci fără a ține minte detalii.

• 24 mai 2009. Unirea Urziceni – Dinamo, care avea două puncte avans în fruntea clasamentului, cu trei etape rămase de disputat.

• Arbitrul spaniol nu a acordat un penalty clar pentru Dinamo, l-a eliminat pe fundașul portughez și i-a anulat un gol valabil lui Ionel Dănciulescu.

• După meci, Cornel Dinu a criticat: „La meciul cu Unirea a ieșit la iveală prietenia dintre Gică Popescu și Miguel Angel Nadal, fostul său coechipier de la Barcelona, partener de tenis cu arbitrul spaniol.”

• Gică Popescu este nașul lui Dan Petrescu, antrenorul de atunci al celor de la Urziceni.

• Eșecul i-a demoralizat pe „câini”, care au pierdut titlul la cinci puncte distanță. La acel moment, câștigătoarea Ligii 1 avansa direct în grupele Ligii Campionilor.

– Te consideri dezamăgit de acea ratată?
– Este, da. Supărarea cea mai mare a carierei mele este ratarea calificării la Campionatul Mondial. Barajul cu Grecia. Am simțit că putem să-i învingem, dar nu am reușit. Într-un Top 3 al dezamăgirilor, aceasta ar fi prima. Nu știu să aleg între campionatul pierdut sau Cupa României de la Brașov, dar acestea sunt cele mai grele momente ale acelei perioade.

– La barajul cu Grecia, erai în vârful carierei tale, fiind o voce esențială în echipă, titular incontestabil. Îmi aduc aminte de meciul de retur de la București, atmosfera era fantastică.
– Credeam că putem inversa rezultatul, chiar dacă pierduseme cu 3-1. Eram pregătiți să răsturnăm situația. Din păcate, nu am reușit decât un egal și am rămas acasă.

– 55 selecții, 12 goluri pentru națională. Ești mândru de acest bilanț la sfârșitul carierei?
– Da, comparativ cu jucătorii care au 40 de selecții și 3-4 goluri. Statistica oficială e 55 de meciuri și 12 goluri, neoficial având o meci cu Belgia.

– Ce s-a întâmplat acolo?
– A fost o discuție clară, dar UEFA a refuzat să accepte modificările. Ar fi fost 56 meciuri și 13 goluri. Am fost mândru, dar nu pot să nu regret că nu am ajuns la un Campionat Mondial. La unul de juniori am fost, dar nu am avut șansa să fiu la cel de seniori.

• Arbitrul italian Mauro Bergonzi a falsificat raportul meciului disputat în 2012 și câștigat de noi, ceea ce FIFA a validat, afectând ierarhiile tragerii la sorți care au urmat.

• În palmaresul oficial, există un meci care încalcă regulamentele FIFA, adică amicalul cu Belgia din 2012.

• Conform protocolului, un meci amical trebuie să îndeplinească multiple criterii, cum ar fi maxim 6 schimbări de echipă, dar noi am avut 8.

• Partida a fost anulat în 2016.

– Cum crezi că ne descurcăm în calificările pentru 2026?
– Nu am început cum ne-am fi dorit, dar șanse există până la final. E o echipă bine închegată, iar câteva meciuri vor decide calificarea. E clar că nu putem pierde multe puncte, dar cu un staff experimentat și jucători dedicați, sper să ne îndreptăm spre calificare. Vreau să merg acolo, chiar dacă nu ca jucător, măcar ca spectator.

– Acum câțiva ani spuneai că nu mai mergi la meciurile naționalei pentru că nu mai vrei să joci, ca și cum ai merge la o piesă de teatru unde ai vedea o fostă iubire. Te-ai razgândit?
– Am spus că, atâta timp cât voi fi jucător activ, voi urmări echipa națională de acasă. După ce nu voi mai fi activ, voi merge la meciuri ori de câte ori voi putea. Deja mă simt legat emoțional, având în vedere că am fost acolo șapte-opt ani.

– Când ai menționat meciurile cu Bosnia și San Marino, crezi că ar fi trebuit convocați alți jucători în atac?
– Nu pot să-mi spun părerea. Cred că Bîrligea ar fi jucat titular dacă nu se accidenta.

Polemica Louis Munteanu: „Nea Mircea este un antrenor legendar”

– Crezi că Louis Munteanu ar fi meritat o convocare?
– Problemele m-ar depăși, dar este un atacant talentat care a înscris mult. Selecționerul știe bine de ce a ales echipa pe care o are. Atunci când voi putea alege echipa, voi oferi un răspuns mai concret. Până atunci, nu pot critca nea Mircea, un antrenor de legendă în fotbalul mondial, nu doar în cel românesc.

– N-ai avut ocazia să lucrezi cu el.
– Nu, am colaborat cu fiul său, care m-a debutat.

– De asemenea, ai lucrat cu diferiți selecționeri. Cu cine ai fost cel mai impresionat?
– Fiecare antrenor m-a influențat, dar nu aș putea ordona preferințele. Am avut multe experiențe valoroase cu antrenori ca Gică Hagi, Răzvan Lucescu, Victor Pițurcă, și mulți alții.

– Care a fost cel mai valoros sfat pe care l-ai primit ca fotbalist?
– Am avut 16 ani și, cu Gică Hagi antrenor, am primit încredere. Dacă cel mai mare jucător în istoria fotbalului românesc îți spune să te bucuri de joc, ce ai putea dori mai mult?

– Ce i-ai spune acum puștiului Gabi Torje de 18 ani care a prins atenția la Timișoara? Ai un sfat pentru el?
– Continuă să faci ce ai făcut, dar alege înțelept etapele carierei tale. Există două momente în care ai greșit. Asta i-aș spune: „Fă tot ce ai făcut bine, dar nu repeta acele erori.

2 milioanede euro a oferit Dinamo pentru transferul lui Torje de la Poli Timișoara, în 2008

– Te referi la scandalul…?
– Nu la scandalurile anterioare, ci la deciziile privind alegerea echipelor.

– Inclusiv revenirea la Dinamo?
– Nu are legătură. Sunt două transferuri pe care nu le-aș mai face dacă acum aș repeta parcursul.

– De ce?
– Au fost alegeri necorespunzătoare pentru mine atunci.

– Regreți perioada a treia la Dinamo?
– Nu regret sub nicio formă! Îmi pare rău că nu am reușit să salvez echipa. M-am întors într-un moment greu și mi-am asumat responsabilitatea. Am fost căpitanul echipei și am suportat toate criticile din perioada aceea. A fost greu și nu mai putem schimba ce s-a întâmplat atunci.

– Reflectând asupra situației, pare că ești criticat mai puțin pentru retrogradare comparativ cu colegii tăi.
– Deși am fost parte din acel grup, consider că toți, inclusiv antrenorii, suntem responsabili. Suporterii au încercat să ajute echipa din toate puterile.

– Una dintre teoriile care circulă a fost acea întâlnire cu domnul Badea înainte „barajului”.
– Nu am avut astfel de întâlniri! Am discutat cu mulți și nu am avut parte de astfel de conversații cu președintele, doar când am revenit la Dinamo.

– Te deranjau astfel de zvonuri?
– Nu, nu m-am supărat. Cred că fiecare are îndatoririle sale, iar presa își face datoria să scrie. Am avut și controverse după meciuri; am oferit motive pentru scrieri variate.

– Credeai că în 3 ani, Dinamo va reuși să ajungă din nou în play-off?
– Nu, mai ales că anul următor nu doar au început greu, dar aveau distanțe mari la puncte. Totuși, au fost puse pe roate soluții eficiente, iar acum revin în play-off.

– Salariile actuale comparativ cu ce ați avut?
– Păi, probabil astăzi aș fi avut cel mai mic salariu. Față de ce am câștigat eu la Dinamo, am avut o perioadă dificilă în acea vreme.

– Ai plecat de la Timișoara, iar apoi la Dinamo?
– Da, dar au fost 300.000€ pe care i-am pierdut când am semnat cu Dinamo. Fiecare revenire a fost cu sacrificii, dar am ales cu sufletul.

– De ce sacrificii?
– Nu au fost sacrificii, erau alegerile mele. M-am simțit dator față de echipă. Din păcate, nu am reușit să salvez echipa, iar turnaround-ul nu a fost cum speram.

– Ce-ți aduci aminte de acel meci de la Giurgiu?
– Au fost multe momente nefericite. Am dominat și, dacă am fi câștigat, nu mai erau problemele noastre.

– Ești apreciat printre suporteri. Crezi că, cu timpul, vei fi perceput ca o „glorie” a Dinamo?
– Nu mă consider o glorie, dar am încercat să fac tot ce am putut. Dacă în câțiva ani voi putea explica deciziile mele, poate voi fi privit în alt mod.

„Dinamo are nevoie de zone de concurență”

– Revenind la Dinamo, ai menționat că e nevoie de concurență. Crezi că echipa are nevoie de noi titulari pentru sezonul viitor?
– Dinamo a avut 13-14 jucători folosiți tot sezonul. Dacă aveau concurență mai mare, s-ar fi descurcat mai bine. Se știe, când jucătorii sunt obosiți, performanța scade, chiar dacă echipa este bună. O echipă se dezvoltă cu o concurență activă.

– Crezi că managementul ar fi trebuit să-și asume un risc în iarnă pentru a lupta la titlu?
– Nu știu, calculele sunt ale lor. Poate că cei responsabilizați acolo au evaluat corect că nu se justifică investiția în acest sezon.

– Pe cine vezi câștigător în Superligă?
– E complicat de prezis, dar cred că sunt trei echipe în competiție: FCSB, CFR și Craiova. Totuși, nimic nu-i imposibil; poate U Cluj are un parcurs fantastic și devine campioană.

169 de meciuri, 28 de goluri și 31 de assist-uri a adunat Gabi Torje la Dinamo, în cele trei sezoane la „Groapă”

– Gabi, revenind la cariera ta, între 2016 și 2018, ai fost la Terek Groznîi. Cum a fost pentru tine?
– A fost o oportunitate mai dificilă.

– L-ai întâlnit pe Ramzan Kadîrov?
– Da, venea la meciuri. E un om dedicat sportului și investește în diverse discipline.

– Ce te-a șocat în campionatul Rusiei?
– Nu a fost congelat, dar frigul era intens în deplasări. Mi-aduc aminte de deplasările la Samara.

Eterna întrebare: de ce românii nu reușesc „afară”? Torje are o explicație: „Sârbii și bulgarii?”

– O întrebare frecventă este de ce fotbalistul român nu mai reușește peste hotare.
– Nu știu, dar sunt specialiști care pot analiza acest fenomen. În prezent, avem câțiva jucători români în campionate serioase.

– Cum te-ai adaptat în Serie A, având în vedere că ai fost adus să-i înlocuiești pe jucători mari?
– Am avut o atitudine normală, fără presiune. N-am realizat nivelul în care ajunsesem, ci am vrut doar să joc.

– Ai simțit o mare diferență în ceea ce privește condițiile de antrenament, recuperare?
– Acum, condițiile din România sunt comparabile cu standardele europene. Dar trebuie să ținem cont și de alte națiuni din zona noastră.

– E un context diferit acum.
– Sigur; sunt țări cu tradiție care au dat fotbaliști remarcabili, dar în prezent nu mai reușesc.

„Julio Cesar? A fost senzațional, dar venise pentru viața de noapte”

– În final, povestește-ne o întâmplare amuzantă din perioada ta ca fotbalist…
– (se gândește) Nu știu exact. Cele mai multe îmi vin deja în minte. Au existat și momente de neuitat.

– Se vorbește despre colegii tăi. Vreo persoană care te-a surprins, pozitiv sau negativ?
– Julio Cesar a fost fascinant. A venit la noi și arăta că se distra pe viața de noapte din București. Era un jucător fantastic care lăsa senzații puternice în afara terenului.

Julio Cesar a avut un parcurs interesant la Dinamo

-Îi plăcea viața de noapte din București?
– Nu știu sigur. Bucureștiul are o atmosferă atrăgătoare.

Prima dragoste: echipa de pe Bega

– Timișoara, te așteptamo întoarcerea pe prima scenă. Ce părere ai despre situația actuală?
– Din ce am auzit, stadionul va intra în renovare. Dacă se va construi un nou stadion și se va restarta interesul pentru echipă, va aduce fonduri.

– Marian Iancu va contribui?
– Am auzit că el își dorește să se întoarcă, iar Primăria probabil se va implica.

– Marian Iancu sau Cristi Borcea? Pe cine ai alege?
– Nu pot alege, ambii îmi sunt prieteni.

Cu lupa pe CV-ul lui Gabi Torje: bornes de „Piticul”:

• A debutat în prima ligă pe 28 aprilie 2006, în Poli Timișoara – FC Argeș, având 39 de apariții și două goluri pentru bănățeni.

• A fost transferat la Dinamo pentru două milioane de euro, jucând timp de trei ani între 2008 și 2011. A ratat însă ridicarea vreunui trofeu.

• Decorat „Fotbalistul Anului” 2011 de Gazeta Sporturilor. Vara acelui an, s-a transferat la Udinese pentru 5 milioane de euro. Bilanțul acolo: 22 de meciuri, două goluri.

• A jucat și în La Liga cu 35 de apariții și 3 goluri pentru Granada, respectiv 15 meciuri pentru Espanyol.

• Ultima parte a carierei l-a dus prin Turcia, Grecia, și Cecenia.

• Reveniri la Dinamo în 2018 și 2021, ultima poate fi observată în echipa retrogradată.

• O figură importantă pentru națională având 57 de meciuri și 12 goluri, debutând sub comanda lui Răzvan Lucescu.

• Chiar fără trofee la Dinamo, are o medalie de campion cu Farul Constanța, înscriind trei goluri în sezonul campionat.

• Ultimii doi ani de carieră au avut loc în Liga 2, la Concordia Chiajna și Muscelul Câmpulung.