„Furia Roșie” și antrenorul exemplar

Îmi amintesc cum Zinedine Zidane a folosit aceste cuvinte pentru a descrie prestația echipei sale de la Real Madrid, după un derby cu Atletico, pe care l-a câștigat.

Astfel, după alte două meciuri ale Spaniei în aceste preliminarii, m-am gândit să aplic și eu învățăturile lui Zidane. Pentru că, într-adevăr, Spania joacă „de puta madre”. Chiar și cei mai sensibili ar putea spune „uau!” fără să se simtă ofensați.

Campioana europeană are toate motivele să fie considerată principală favorită la Mondialul de anul viitor. Asta chiar în fața Argentinei, campioana mondială, așa cum a menționat și Lionel Scaloni, selecționerul echipei lui Messi.

Este posibil ca Scaloni să dorească să diminueze presiunea asupra jucătorilor săi, dar ar putea și să fie un omagiu către Luis de la Fuente, omologul său de pe banca spaniolă și, înainte de toate, căruia îi datorează învățăturile de la școala de antrenori din Spania.

De la Fuente a absolvit cu succes, alături de alți foști jucători din La Liga. În acest sens, îmi vine în minte Andoni Iraola, care își face remarcate performanțele în Premier League. Spre deosebire de Gică Craioveanu, care preferă confortul media, de la Fuente se dedică pe deplin activităților tehnice.

Revenind la Spania, ne dăm seama cât de mult se pot schimba lucrurile în fotbal. Echipa de acum pare total diferită de cea care a avut o prestație slabă la Mondialul din Qatar, unde Luis Enrique era antrenor.

Așadar, ideile lui Luis Enrique au dat roade la PSG, dar nu și la națională, poate și pentru că el este mai mult un antrenor de club. De la Fuente pare să fie omul potrivit în fruntea unei selecționate care joacă la fel, indiferent de jucătorii de pe teren.

În contrast cu multe dintre echipe, De la Fuente nu vrea doar să supravegheze antrenamentele, lăsându-le pe mâna colaboratorilor. Mi-a împărtășit acest lucru Gică Craioveanu, care a subliniat implicarea activă a selecționerului. De la Fuente corectează și explică, ceea ce duce la o experiență de joc asemănătoare cu cea de club, cu trasee și relații bine conturate.

Poate ar trebui să menționez că De la Fuente nu se numără printre cei mai bine plătiți selecționeri. Pe primul loc se află Ancelotti, iar Scaloni ocupă locul 10. Vom vedea la turneul de anul viitor cine merită și cine nu.

Bulgaria, ce decădere!

Spania a jucat marți seară cu Bulgaria, pe care a învins-o cu ușurință, bulgarii primind 10 goluri în 3 zile. Dintre acestea, două au fost autogoluri, dar asta este o altă poveste.

Cu Turcia s-a încheiat 1-6, iar cu Spania 0-4, dar ar fi putut fi fără probleme 0-8, având în vedere raportul șuturilor, care a fost 30-1, cu 10 șuturi pe poartă. Nici barele nu sunt incluse în contabilizare, ceea ce rămâne un mister pentru mine. Bulgaria a ajuns la un nivel de neacceptat pentru o echipă care a câștigat o semifinală de Mondial și a obținut un Balon de Aur.

De-a lungul timpului, ne-am raportat la bulgari în multe aspecte. La fotbal, cu siguranță, nu. La fel ca și noi, au lipsit de la Mondial din 1998 și de la European din 2004. În această perioadă, am reușit să ne îmbunătățim condițiile de infrastructură.

Acum, selecționerul Bulgariei, cel mai probabil interimar, este Aleksandar Dimitrov, promovat de la echipa de tineret. De unde a ajuns acolo, având în vedere CV-ul său, este greu de spus, dar transferul său de carieră a fost în Indonezia, la Persipura Jayapura.

P.S.

În actualizarea listei echipelor calificate la Mondialul de vara viitoare, pe lângă Uzbekistan și Iordania, se află și Insulele Capului Verde. Benin, Niger și Madagascar au ratat la mustață. Selecția din Caraibe include echipe precum Surinam și Jamaica, iar selecționerul din Curacao, Dick Advocaat, și-a dorit un pic de relaxare la 78 de ani.

Între timp, Europa va lăsa acasă nume importante. Nu mă refer neapărat la noi.

Totodată, președintele FIFA este în Egipt, alături de lideri mondiali, pentru a asista la semnarea păcii în Gaza. Invitația a venit, se pare, de la Donald Trump. Rămâne o întrebare ce căutau, totuși, cei de la FIFA acolo.