Gică Mihali a fost coleg de echipă cu Gică Hagi la Luceafărul și la naționala de seniori, dar și rival în Divizia A, maramureșeanul jucând pentru FC Olt Scornicești, în timp ce „Regele” a evoluat pentru Sportul Studențesc și Steaua. El remarcă că abilitățile fizice și tehnice ale colegului său s-au evidențiat încă din perioada junioratului.
„Era un adversar greu de gestionat, încă de mic.”
„Suntem de aceeași generație, amândoi născuți în 1965. El în februarie și eu în decembrie. Între noi există o diferență de mai puțin de un an. Am fost colegi la Luceafărul și coechipieri la Campionatul European din Anglia. Îl cunosc de o viață, din 1981. El era deja la Luceafărul cu un an înainte să vin eu în București. Am jucat împreună timp de doi ani, deși el mai mergea și la Constanța pentru a juca în Divizia B și în prima ligă.
Era un adversar greu de gestionat, încă din copilărie. Avea o ambiție deosebită și era greu de oprit, pentru că pleca de lângă tine fără să observi. De atunci, se vedeau semnele că va deveni un mare fotbalist. Muncea din greu și era mai bine pregătit fizic decât ceilalți. Era mereu concentrat la fotbal și nu-i plăcea să fie contrazis, chiar și atunci. Consuma fotbal non-stop, cum se spune.
„Avea calități unice, deasupra altor mari jucători.”
Una dintre cele mai vii amintiri cu el este meciul împotriva Iugoslaviei de la Campionatul European din 1983. Aceștia aveau o echipă extraordinară, cu Dragan „Piksie” Stojkovic, Stevan Stojanovic, Goran Milojevic. Au fost foarte buni și ne-au învins cu 2-0, dar Hagi a reușit să dribleze adversarii fără să îi oprească. Modul în care a jucat în acea partidă a fost incredibil și mi-a rămas în memorie.
Sigur, amintirile cele mai frumoase cu el sunt cele din America, unde talentul său a fost recunoscut la nivel global. În 1994, era foarte bine pregătit și a muncit intens la Brescia, fiind într-o formă fantastică. Regret că, dacă nu ne elimina Suedia, el ar fi câștigat cu siguranță Balonul de Aur în semifinală sau finală. Avea calități unice, superioare lui Baggio, Romario, Brolin sau Stoicikov.
„Îi doresc multă sănătate și să ajungă antrenor la un club mare în străinătate.”
Am fost adversari în campionat, el jucând pentru Sportul și Steaua, iar eu pentru FC Olt. Era o provocare să îi faci față, deoarece găsea mereu metode să te contracareze. Dacă îl marcai strâns, putea să execute șuturi deosebite. Dacă îl lăsai mai liber, începea să dribleze, făcându-te să te simți neputincios. Chiar și când credeai că îl gestionezi bine, el știa să profite de fiecare ocazie. Avea o reacție rapidă și pleca imediat, fără să-i poți limita jocul.
Îi urez sănătate, să fie bine pentru a putea continua proiectul de la Farul. Sper să facă un salt la o echipă mare din străinătate. A demonstrat în România tot ce era de demonstrat: a fondat un club și o academie, a câștigat campionate și a format jucători pentru echipa națională. Are un proiect important la Constanța, iar responsabilitatea e mare, dar sper să-l văd la un club de prestigiu în afară.
Foto – Gabriel Chirea
