Bratislava, Slovacia. O vară caldă, cu soare arzător în timpul zilei. Un oraș fermecător, cu străzi liniștite, oameni prietenoși, o atmosferă primitoare, sunete de muzică suavă și mâncare delicioasă. Astăzi, totul se învârte în jurul fotbalului. Despre echipa națională și o poveste unică.
- Jurnalul Euro U21 reprezintă un proiect special. Unul dintre jurnaliștii prezenți la Euro 2025 va împărtăși impresiile, experiențele inedite și aspectele mai puțin vizibile ale jurnalismului pe teren.
- Cu aproape două decenii de activitate la Gazeta Sporturilor, este binecunoscut în lumea fotbalului, având în CV un Campionat Mondial, două Europene și două ediții de Under 21. Este conștient de importanța fiecărui detaliu.
Aceasta este povestea unui om care merită mai multă apreciere, un pilon în „spatele cortinei”, din spatele jucătorilor, în vestiarul unde se lucrează la fel de mult ca pe teren.
Aici se conturează o poveste din timpul pregătirilor echipei naționale Under 21, în Slovacia. Aceasta este a patra calificare consecutivă și, deși am jucat cu curaj, realitatea ne-a readus cu picioarele pe pământ.
Amintiri pentru albumul personal
El este cel care ajunge mereu primul pe teren pentru a-i întâmpina pe jucători în vestiar.„Îi pregătește” pe jucători înainte de antrenamente și meciuri. Toți fotbaliștii, precum și cei din staff, îi spun afectuos „nea”.
La englezi e „Sir”, dar la noi sunt nea Mircea, nea Mitică, nea Gigi, nea Puiu. Astăzi ne concentrăm pe unul dintre ei: nea Puiu.
Vladimir Foia, cunoscut drept nea Puiu, este veteranul delegației naționale de tineret a României la Campionatul European din Slovacia. Are 68 de ani și l-am întâlnit în prima zi la antrenamentul echipei.
Într-o dimineață, l-am observat îmbrăcat în treningul naționalei, purtând un aparat foto mic. Se plimba pe străduțele pline de istorie. „Amintiri pentru colecția mea”, mi-a spus zâmbind.
„Am acum aproximativ 1.300 de fotografii. Trebuie să le sortez când ajung acasă. Aici sunt amintirile mele”, a adăugat el.
„Erau niște halterofili enormi și puternici în sală”
„Nea Puiu” a fost un halterofil de elită al României. A obținut locul 5 la Campionatul Național în anii ’70 și a fost coleg de generație cu Nicu Vlad și Petre Becheru.
„Am fost legitimat la Steaua și Rapid. De mic am avut o pasiune pentru concursurile de forță. Participam la competiții de tracțiuni, făceam lupte cu colegii. Eram atras de provocările de forță”, își începe povestea.
Ce l-a adus la haltere? „Un coleg m-a invitat, dar sincer nu mi-a plăcut. În sală erau halterofili foarte mari și puternici”, continuă el.
În fiecare zi, nea Puiu intră în sala de forță.
„Când am văzut halterofilii aruncând greutățile, am avut senzația că mă aflu într-o închisoare…” Începutul a fost greu, dar treptat mi-a plăcut această lume”, mai spune el.
Indiferent unde mă aflu, sunt în sala de forță zilnic. Chiar dacă am 68 de ani, nu lipsesc niciodată. Asta mă menține activ. Nu mai ridic ca înainte, dar mă descurc cu 70-80 de kilograme. Mă bucur de fiecare clipă!
Vladimir Foia, maseurul echipei naționale U21
„La echipa națională mă simt ca acasă! E cea mai mare bucurie”
„Nea Puiu” este maseurul echipei naționale și de peste trei decenii îi ajută pe băieți să se pregătească înainte de antrenamente și meciuri. Este ca un părinte pentru Răzvan, Otto, Rareș, Tavi, Louis și Ianis.
„De 23 de ani sunt la echipa națională și aici mă simt ca acasă! Cea mai mare bucurie e în zilele de meci. Nicăieri nu m-am simțit mai bine. Jucătorii și colegii îmi aduc multă fericire”, dezvăluie el.
Primul contact cu echipa de tineret a avut loc în 1996. „Nea Grigore Sichitiu m-a adus, atunci antrenor era Victor Pițurcă. Am stat doar câteva luni, dar după șase ani m-am întors”, adaugă el.
Vladimir Foia, maseurul echipei naționale U21, pe teren alături de echipă.
„Am lucrat cu mulți antrenori și jucători de marcă, iar fiecare experiență a fost valoroasă. Am trăit momente frumoase alături de toți acești oameni. Nici nu pot să-i descriu pe toți”, afirmă el.
Dialogul se oprește și nea Puiu merge să se pregătească pentru antrenamentul și meciul cu Slovacia.
Este povestea unui om pe care mulți nu-l observă, dar care joacă un rol esențial în echipă. Domnul Puiu!
