

– Publicat pe 1 martie 2025, 20:04 / Actualizat pe 1 martie 2025 20:05
Gimnasta americană Jordan Chiles, în vârstă de 23 de ani, dezvăluie în cartea sa „I'm That Girl: Living the Power of my Dreams”, care va fi lansată pe 4 martie, cum a trăit firele unei competiții dificile în cadrul Jocurilor Olimpice de la Paris 2024, unde a pierdut medalia de bronz la sol în fața româncei Ana Maria Bărbosu.
În august 2024, Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) a luat decizia de a-i acorda Anei Maria Bărbosu medalia de bronz în finala la sol de la Jocurile Olimpice de vară de la Paris.
Pe 5 august, Jordan Chiles a fost clasificată inițial pe locul al cincilea. Antrenoarea ei a contestat decizia și Jordan a obținut o mai bună notare la dificultate, avansând pe locul al treilea, acolo unde era inițial Bărbosu, care a coborât la patru.

România a contestat și ea verdictul la TAS, care a hotărât că medalia îi revine Anei Bărbosu, deoarece antrenoarea americană, Cecile Canqueteau-Landi, a depășit termenul de timp pentru a introduce contestația. Avocații lui Chiles au făcut ulterior o solicitare la Tribunalul Federal Elvețian, similară cu cea a României în numele Sabrinei Voinea.
Jordan Chiles își păstrează visul de medalie olimpică
La aproape șapte luni de la eveniment, gimnasta americană își împărtășește gândurile în cartea sa, „I'm That Girl: Living the Power of my Dreams”, care va fi publicată oficial pe 4 martie la Harper Influence, o ramură a HarperCollins Publishers.
Chiles, în vârstă de 23 de ani, a evitat să comenteze despre evoluția apelului său la Tribunalul Federal Elvețian și despre posesia medaliei în timpul litigiului. „Sincer, am vrut să spun: «Sunt Jordan Chiles» și aceasta este povestea mea”, a declarat ea.
Jordan Chiles afirmă că visul ei de a câștiga o medalie la Jocurile Olimpice rămâne neschimbat și își lasă deschisă opțiunea de a reveni în cadrul Jocurilor Olimpice din 2028 de la Los Angeles.
„Nu este un răspuns clar, dar nu este nici un refuz. Am dreptul să am aspirații”, spune ea. „Desigur, o medalie individuală este un țel pe care continui să-l urmăresc. Dar cunosc munca și efortul depus la Paris, iar acel podium a fost unul istoric”, a subliniat ea.
Reflecțiile lui Jordan Chiles: „Creierul meu a părăsit corpul”
People a publicat un fragment exclusiv din cartea sa, în care povestește despre reacția ei la decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv:

Cum va arăta coperta cărții lui Jordan Chiles
„Au luat decizia”, a spus cineva. „TAS a stabilit că Cecile a depășit cu patru secunde timpul de un minut alocat pentru contestație. Așadar, au anulat ancheta. Asta a coborât-o pe Jordan pe locul cinci, iar Ana va primi medalia, în timp ce Sabrina va fi pe locul patru.”
Brusc, în mașină a fost liniște. Nu înțeleg cum nimeni nu a putut auzi cum mi se frânge inima, deoarece exact așa a fost, pe bancheta din spate. Creierul meu a părut că a încetat să funcționeze. Departe, o vedeam pe mama dând din cap și o auzeam strigând: „De ce? De ce!”
În acel moment, eram încă într-un Uber, condus de o persoană necunoscută, și singura mea reacție a fost să plâng în tăcere în spatele ochelarilor de soare, în timp ce Uber-ul ne ducea pe străzile din Manhattan.
Trebuie să spun că nu mă consider o persoană vulnerabilă. Exprimarea sentimentelor a fost întotdeauna o provocare pentru mine. Poate că tot ce am trăit m-a format astfel. Dar în acea clipă, gândurile mele erau împrăștiate. Nu reușeam să mă concentrez, simțindu-mă atrasă într-un uragan și împrăștiată pe partea cealaltă.
Când Uber-ul s-a oprit și ne-a lăsat să coborâm, am început să merg pe jos fără să știu dacă familia mea m-a strigat. Nu știu dacă au alergat să mă ajungă. Am plecat pur și simplu, încercând să procesez cuvintele auzite. „Îmi pare foarte rău. Asta e atât de greșit. Ceasul Omega… Ana va lua medalia…”