Helmuth Duckadam a plecat dintre noi la vârsta de 65 de ani, iar această pierdere a lăsat o umbră asupra sportului românesc, care a rămas fără o personalitate emblematică. Aceasta a fost evidentă și prin reacțiile venite din partea UEFA și a clubului Real Madrid, care s-au alăturat celor care au plâns dispariția portarului ce a lăsat o amprentă în istoria finalei Cupei Campionilor Europeni.
Luând în considerare dimensiunea succesului înregistrat în 1986, în care Duckadam a avut un rol decisiv datorită celor patru intervenții de excepție la loviturile de departajare, România a sărbătorit cu bucurie câștigarea Cupei Campionilor Europeni, an de an. Eroii meciului cu Barcelona de la Sevilla, inclusiv Duckadam, au fost mereu în centrul atenției.
Deși Duckadam a acordat numeroase interviuri referitoare la finala de la Sevilla, cel mai captivant dialog a avut loc cu jurnalistul Marius Țone. În 2016, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la victoria cu Steaua, Duckadam a discutat extensiv despre acel triumf. Interviul său poate fi consultat, în întregime, pe diferite platforme.
Mai jos se regăsesc cele mai interesante răspunsuri pe care le-a oferit Duckadam.
Ce a reprezentat pentru dumneavoastră, ca fotbalist și ca om, câștigarea Cupei Campionilor?
Helmuth Duckadam: Ca fotbalist, am rămas în istorie. Am parte de recunoaștere internațională, deși aprecierea pe plan național este mai timidă. În rest, câștigul nu mi-a adus momente financiare de invidiat. După acea finală, la doar câteva săptămâni, am fost eliberat din Armată pentru că nu mai puteam continua să joc fotbal, iar asta a marcat încheierea unei etape.
Se poate spune că norocul a avut o pondere mai redusă în cele patru penalty-uri apărate la Sevilla?
Norocul este pentru jocurile de noroc. Atunci când apăr un penalty, nu este vorba despre noroc, ci despre pregătire. Chiar dacă ghicești colțul, dacă nu ești pregătit, nu ai nicio șansă. Cred că este vorba despre intuiție și pregătire temeinică. Dacă jucătorul ratează, atunci putem spune că a fost noroc.
Ce ați simțit după ce ați câștigat la Sevilla?
Din păcate, acesta este unul dintre regretele pe care le am, că nu am știut să sărbătorim. La finala Ligii Campionilor de anul trecut, am văzut fotbaliști care își păstrau amintiri din meci. Noi, în schimb, nu ne-am bucurat așa cum ar fi trebuit. Probabil că a fost o provocare să realizăm cu adevărat cât de mare era această performanță.
Ați păstrat amintiri din acea finală, cum ar fi tricoul sau mănușile?
Din păcate, am dăruit acele articole domnului Vardinoianis, un suporteri al nostru, care ne-a invitat în Grecia timp de o săptămână. Mănușile le-am vândut după 16 ani, dar prețul nu a fost cel așteptat, fiindcă aveam nevoie de bani la acel moment. O amintire frumoasă este o cravată pe care un spectator, recunoscând-o pe soția mea, i-a dăruit-o ca semn de respect pentru mine.
Cum a fost perceput succesul echipei Steaua de regimul comunist?
Nu sunt sigur. Ni s-a dat o mașină ARO, care, deși era second-hand, era foarte căutată.
Ce contribuție a avut Valentin Ceaușescu în succesul de la Sevilla?
Contribuția sa? Nu știu exact, dar a fost alături de noi și ne-a dat încredere. A fost singurul care a profețit că vom câștiga Cupa Campionilor. De asemenea, a avut un rol în a ne permite să călătorim cu familiile noastre, ceea ce a fost un aspect important pentru noi.
Acel meci cu Barcelona a marcat și sfârșitul carierei dumneavoastră?
Nu meciul în sine, ci perioada care a urmat. Am avut probleme cu mâna cu câteva luni înainte, iar medicina de atunci nu era la fel de avansată. Dacă problemele ar fi fost descoperite, nu aş mai fi putut apăra la Sevilla.
Ministerul Apărării ar fi trebuit să vă ajute mai mult, având în vedere pensiile speciale pentru foștii militari?
Ministerul m-a eliberat din Armată, la fel ca pe mulți alții. Cu ajutorul lui Corneliu Vadim Tudor, m-am angajat în 1994 la Poliția de Frontieră. Eu sunt pensionar MAI, iar Armata nu m-a ajutat. Este o amărăciune personală, iar de când sunt asociat cu Steaua, am trecut prin multe despărțiri. Mi-am propus să nu mai calc niciodată în Ghencea.
Cum vedeți soluționarea conflictelor dintre clubul lui Becali și CSA Steaua în privința siglei și stadionului?
Îi mulțumesc lui Becali pentru oportunitatea de a reveni la Steaua. Datorită lui, am o viață decentă. Problemele legate de siglă și stadion ar trebui să fie discutate de oameni care înțeleg că Steaua este mândria României. Din păcate, în România, suntem învățați să distrugem tot ce este bun.
