Într-un fotbal românesc plin de zgomot și promisiuni false, un om a reușit imposibilul: a calificat echipa U19 a României în semifinalele Campionatului European.
Fără strigăte, fără apariții la televiziuni sau promovare agresivă, ci doar prin muncă, răbdare și o bună înțelegere a caracterului. Numele său este Ion Marin.
Da, acesta este Ion Marin, considerat de mulți ca fiind ieșit din circuit. Un „fosil” într-un fotbal care, dorind să se reinventeze, uită esențialul: rădăcinile. Cu toate acestea, el a construit un grup care nu doar promite, ci și înfăptuiește.
Experiența care se simte
Ion Marin a dus echipa României U19 în semifinalele EURO.
După calificare, Ion Marin a spus: „M-am hrănit din seva acestor tineri”. O frază simplă, dar plină de emoție și recunoștință pentru fotbal și generațiile tinere.
Ion Marin nu caută prelungiri de contract sau recunoaștere. Este acolo pentru că iubește acest joc. Dar câți dintre noi și-au dat seama de valoarea sa la timp?
România uitucă, România nerecunoscătoare
Memoria noastră este scurtă. Ne grăbim să credităm tinere talente care nu au demonstrat nimic, să aplaudăm goluri virale, uitând de munca din spatele succesului. Ne plictisim repede de cei care sunt serioși și harnici, pentru că nu oferă spectacol.
Ion Marin este tipul de profesionist pe care România îl uită cu ușurință. Totuși, este și genul de om care dă totul fără a cere nimic. Muncește dincolo de limitele impuse de contracte și ego.
Valoarea nu dispare
România U19 va juca în semifinala Campionatului European. Indiferent de rezultat, important este exemplul oferit. Ion Marin a demonstrat că în 2025 se poate construi o echipă bazată pe disciplină și respect pentru fotbal. Fără zgomot, fără festivități. El s-a concentrat pe pregătire pentru viitor, demonstrând un altfel de fotbal, unul autentic.
Selecționerul echipei U19 nu cere aplauze, dar merită tot respectul. Ne-a arătat că valoarea nu dispare cu trecerea timpului, ci prin uitare. Fotbalul de calitate este realizat cu pasiune și minte clară. Mulțumim, Mister. Poate România uită, dar fotbalul nu uită niciodată pe cei care îl iubesc cu adevărat.
