Sure! Here's a rewritten version of your article in Romanian, adhering to your guidelines:
<div>
<h2><strong>Mihai și călătoria sa inspiratoare</strong></h2>
<p>Îndrumat de motto-ul lui Foreman, <strong>'fiecare aspira la ceva / ce trebuie să facem e să le oferim încrederea că pot reuși / trebuie să lăsăm copiii să viseze'</strong>, Leu și-a căutat împlinirea departe de țară. La doar 19 ani, visurile sale s-au transformat în acțiune. A stat puțin pe gânduri înainte de a-și începe o călătorie provocatoare și înfricoșătoare.<br class="softbreak"/></p>
<p>A evadat din țară în vremea când ciuma comunistă apăsa cu toată puterea asupra unei întregi nații. A pornit cu un fir de speranță. De la o competiție balcanică din <strong>Grecia</strong>, a decis că destinația îl va conduce spre Germania. A pus într-o geantă o sticlă cu apă și un tricou de rezervă și s-a îmbarcat pe un vapor, într-o ladă. Da, în interiorul unei ladă! Prima oprire: Italia. Interogat de carabinieri, acest român, cu o calmă nonșalanță dezarmantă, a reușit să își continue drumul spre Germania după ce și-a prezentat documentele. <strong>Averea sa: carnetul de boxer</strong>. Urma o nouă etapă de drum, cu inima bătându-i puternic, având pași împovărați de incertitudine.<br class="softbreak"/></p>
<p>Până la Paris, nici nu și-a dat seama cum a parcurs distanța. Epuizat de foame, a întâlnit câțiva prieteni într-un restaurant unde sunetele unui pian pluteau în aer. Le-a împărtășit că trebuie să ajungă în Germania. Slăbit și fără energie, a ajuns la destinația finală ascuns în portbagaj. Restul e istorie. A devenit campion mondial la profesioniști, chiar și cu un tendon rupt, după un meci cu <strong>Santiago Samaniego</strong> la Halle. În timpul confruntării, pugilistul din Panama l-a lovit atât de puternic încât i-a distrus lucrarea dentară. Proteza destinată pugiliștilor nu mai avea suport.<br class="softbreak"/></p>
<p>Riscul era și mai mare. Proteza se mișca în gura sa! Mihai trebuia să își mențină fălcile strânse pentru a nu înghiți proteza! Apoi, la Aachen, și-a apărat titlul în fața medaliatului cu aur de la JO 1992, <strong>Michael Carruth</strong>. Era programat să urce din nou în ring în februarie 1998, dar medicii i-au interzis.<br class="softbreak"/></p>
<p>Gândul de a se retrage îl apăsa zilnic. Timp de șapte nopți a consumat somnifere pentru a putea dormi. <strong>"Chipul meu reflectă dacă sunt fericit sau trist,"</strong> spunea Mihai, Bravul Mihai, în anii ce au urmat. Automobilele au venit ca o binecuvântare pentru el, după miile de ore de antrenamente și meciuri.<br class="softbreak"/></p>
<p>Astfel, lucrurile au evoluat. Mihai, Bravul Mihai, povestește adesea cu o voce blândă despre călătoria sa, considerând-o parte din frumusețea vieții. A trăit cu un zâmbet distinct pe chip. Amintirile îi dădeau fiori, dar întotdeauna spunea optimist că acestea pot fi lecții pentru sportivii care aspiră la un vis.<br class="softbreak"/></p>
<p>Pentru fiecare meci, Mihai își crea o strategie. Știa că noblețea artei este <strong>'șah într-un ring'</strong>, cum descria boxul Lennox Lewis. În ultima luptă a vieții sale nu a mai avut un plan. A luptat cu toată forța, <strong>dar confruntarea a fost</strong>, de această dată, inegală.<br class="softbreak"/></p>
</div>Feel free to let me know if you need any further adjustments!
