Mimmo, genovezul din sud: Cine este antrenorul care a câștigat încrederea lui Dan Șucu

Genova, cu străzile ei sinuosoase, pline de miros de mare și umiditate, l-a adoptat pe Criscito în 2000, când un adolescent din Cercola, Napoli, a ajuns aici cu o valiză mare, plină de vise. Criscito avea 14 ani, cu o privire melancolică, specifică sudului, căutând mereu ceva dincolo de orizont.

Nu știa că va descoperi totul în acest oraș-port: dragoste, familie și o carieră plină de experiențe.

Retras în 2023, după ce a condus Grifonul în Serie A, fostul fundaș stânga s-a alăturat academiei rossoblu, devenind un an mai târziu antrenorul formației U17. Astăzi, împreună cu Roberto Murgita, este succesorul temporar al lui Patrick Vieira, având încrederea unui management recent stabilizat, dar cu îngrijorări legate de poziția echipei în clasament.

• Daniele De Rossi, ultima dată la Roma, este favorit pentru a-l înlocui pe Domenico Criscito. Legenda giallorossa s-ar putea alătura Genoa, cu un contract până la finalul sezonului și opțiune de prelungire, dacă reușește să salveze echipa de la retrogradare.

Domenico Criscito, de la tânărul din tren la simbolul unei generații genoveze

A ajuns la Genoa într-o perioadă grea pentru club. Fără succes, fără promisiuni, cu fanii mai mult nostalgici decât iarăși entuziasmați, Criscito era un tânăr liniștit, dintr-o altă epocă, un individ care aprecia bucuria de a purta „maglia”.

Domenico a debutat rapid, fiind împrumutat la Juventus, apoi întorcându-se „acasă”, ca un fiu care a învățat între timp disciplina și tactica defensivă. La întoarcere, Genoa devenise un club cu aspirații europene și un gust de fotbal romantic.

Nepurtător de cuvânt, în orașul unde ploaia cade în unghiuri neobișnuite și pescarii nu povestesc decât la apus, Criscito, cu o prezență aproape monahală, comunica prin gesturi simple: un tackling curat, un salut către suporteri, o îmbrățișare după o partidă pierdută.

Deși nu a avut mereu o continuitate ofensivă, prestațiile sale au atras atenția. S-a afirmat ca fiind unul dintre cei mai promițători fundași din Italia. Juventus s-a arătat interesată în 2004, achiziționând jumătate din drepturile sale federative, într-un sistem specific fotbalului italian al vremii. Asta înseamnă că Genoa și Juve îl dețineau împreună.

După un sezon reușit în eșalonul secund (2006–07), „zebrele” au decis să-l aducă definitiv la Torino, sub conducerea lui Claudio Ranieri, având doar 20 de ani. Criscito era privit ca un potențial succesor al lui Paolo Maldini în națională, grație eleganței și tehnicii sale.

Anii de după, pentru Juventus, au fost marcați de scandalul Calciopoli, cu o concurență puternică: Chiellini, Legrottaglie, Grygera, Zebina.

După câteva meciuri, Criscito a început să se simtă copleșit de contextul primei echipe. Ranieri a concluzionat că „nu era pregătit pentru Juventus”. A reușit să se întoarcă în Liguria, având 35 de apariții și 3 goluri în sezonul 2008-09, o performanță care a determinat clubul să-l răscumpere pentru suma de 11,5 milioane de euro.

Domenico Criscito, idolul galeriei genoveze.

31de goluri și 13 pase decisive în 291 de meciuri pentru Genoa

16 milioane de euroa fost cea mai mare cotă de piață pentru Criscito, în 2013

Controverse și negru Euro 2012

Fiind fiu de muncitor, Domenico a debutat în echipa națională a Italiei la Basel, în 2009, într-un meci amical cu Elveția, alături de Marchisio. A descris acea zi ca fiind „una dintre cele mai frumoase din viață”.

Dar aceeași națională i-a adus și cel mai mare necaz, fiind implicat în scandalul „Calcioscommesse”. A fost acuzat inițial de asociere în pariuri ilegale: „Am suferit timp de zece ani din cauza acelei povești, m-a costat Euro”.

Era primăvara anului 2012, înainte de turneul final, și Criscito, pe atunci jucător la Zenit Sankt Petersburg, era considerat un jucător cheie de către selecționerul Cesare Prandelli.

Italia îl vedea titular în apărare. În dimineața zilei de 28 mai, poliția a intervenit la Coverciano, unde naționala era în cantonament, având un mandat de percheziție. Ancheta, care era una dintre cele mai ample privind meciurile trucate din Serie A și B, îl numea printre suspecți.

Motivul? O fotografie veche cu suporteri, realizată în 2011, înaintea unui meci cu Siena, despre care se suspecta că ar fi fost aranjat.

„Nu el”, spuneau colegii. „Nu Mimmo”. Procurorii au considerat că fotografia ar putea sugera coluziune. Deși nu existau dovezi clare, perioada tensionată a făcut ca imaginea să cântărească mai mult decât orice probă.

Domenico Criscito părăsind lotul național.

Federația, confruntată cu o criză de imagine, a decis să-l excludă din lotul pentru Euro. După doi ani, a fost achitat complet: „Am plătit pentru o fotografie”.

A fost momentul în care Criscito a realizat că tăcerea este o formă de rezistență. Cu o rană nedată uitată, a devenit o figură și mai discretă pentru public.

Pe plan personal, viața lui Criscito a rămas echilibrată. Are două surori și un frate. Este căsătorit cu Pamela, cunoscută din adolescență, și are trei copii, dintre care doi joacă acum pentru juniorii lui Genoa.

• A jucat pentru Genoa (2003-2004, un meci), Juventus (2004-2009, 8 meciuri), Genoa – împrumut (2006-2009, 87 meciuri, 7 goluri), Genoa (2009-2011, 65 meciuri, două goluri), Zenit Sankt Petersburg (2011-2018, 156 meciuri, 15 goluri), Genoa (2018-2022, 104 meciuri, 17 goluri), Toronto FC (2022, 15 meciuri, un gol), Genoa (2023, 16 meciuri, un gol).

Căpitan al echipei, tatuajul și promisiunea

În 2011, la Zenit, Criscito a avut parte de un alt stil de fotbal. Glorios, cu premii și recunoaștere, a rămas totuși același italian cu inima în Liguria, în portul unde barca lui mică a rămas ancorată, alături de familia sa.

I-a lipsit atmosfera pe care o cunoștea, deși în Rusia s-a impus ca lider, un punct de sprijin pentru tinerii din vestiar. Își păstrează accentul napoletan și obiceiul de a urmări noutățile din Italia.

La Zenit am trăit ani minunați. Nu este ușor să pleci din Rusia și să lași în urmă amintiri atât de frumoase. Le voi păstra pentru totdeauna: când am plecat, suporterii m-au așteptat la aeroport dimineața, după o zi superbă petrecută pe stadion, am fost cu ei la pub.
– Domenico Criscito

Reîntors în Genoa în 2018, fanii l-au întâmpinat cu mesaje de căldură: „Bentornato, Capitano”. Era deja o legendă. Cinci ani mai târziu, a jucat un rol esențial în revenirea clubului pe prima scenă.

La 36 de ani, a înscris din penalty ultimul său gol, fără să-și ascundă emoțiile, iar după meci s-a tatuat cu data și cuvintele: „Tutto tornA” („Totul se întoarce”).

Tatuajul lui Domenico Criscito.

O bucurie uriașă, un privilegiu. Să ating ultima minge a carierei și să înscrii sub Curva Grifone este ceva unic.
– Domenico Criscito

A doua zi, cineva a lăsat un mesaj pe un zid din centrul vechi: „Criscito non e andato via. E nel vento del mare”. Adică, Criscito nu a plecat. E în vântul mării.

Nu a fost doar o expresie, ci un testament. Mimmo, un om ales de oraș. Genoa, rădăcina aleasă de Mimmo.

Domenico Criscito, la ultimul antrenament înainte de meciul cu Sassuolo.

• Ca jucător, a învățat de la mari antrenori ai generației sale. Claudio Ranieri l-a debutat în Serie A, la Juventus. Marcello Lippi i-a oferit prima convocare la națională, pentru care a acumulat 26 de selecții între 2009 și 2018. A colaborat cu Luciano Spalletti la Sankt Petersburg, dar renașterea sa se datorează lui Gian Piero Gasperini.

• Pentru Criscito, Gasperini reprezintă inspirația în privința principiilor de joc și a modului de a percepe fotbalul. Dar, mai presus de organizare și tactică, le cere tinerelilor să se bucure: „Când ajungeți pe teren, zâmbiți! Arătați că sunteți fericiți că sunteți aici, în aer liber, cu o minge, printre prieteni de vârsta voastră”.

• Criscito se alătură acum altor foști elevi ai lui Gasperini, precum Juric, Palladino sau Thiago Motta, care au devenit antrenori după ani de formare sub același mentor. „Să începi cu tinerii este o adevărată oportunitate de învățare. Încerc să le transmit cunoștințele mele, dar în același timp învăț enorm de la ei.”