Un moment de reculegere pentru Iliescu? În plus, Jiul joacă cu Minerul? Aceasta nu este o coincidență. E o comedie absurdă în stat. România are parte de ironii, dar unele dor mai mult decât altele. De exemplu, când Federația Română de Fotbal anunță un moment de reculegere în Cupa României pentru Ion Iliescu, iar în aceeași zi se joacă Jiul Petroșani – Minerul Lupeni, este evident că istoria nu doar că se repetă, dar ne și ia în râs.
Să ascultăm imnul golanilor la meci
Ce anume ar trebui comemorat aici? Oameni care au adus minerii în București cu trenuri speciale? Cei care au oferit „bâta” în mâinile lor și au dat liber la vânătoare de studenți, jurnaliști, femei, intelectuali?
Cel care a condus țara cu zâmbetul rece al unui „apparatchik” sovietic, convins că democrația e de dorit doar când este tăcută și plasată în colț?
Ne batem joc de istorie
Iliescu nu merită momente de reculegere. Iliescu ar trebui să aibă pagini de manual, capitole întregi de vină istorică și judecăți postume. Și dacă tot vrem simbolism, ce ar putea fi mai cinic decât un meci între două echipe din Valea Jiului, tocmai a doua zi după ce țara se oprește, chipurile, din respect pentru cel care a transformat minerii în instrumente de represiune?
Jiul Petroșani și Minerul Lupeni, două echipe din comunități care au trăit exploatarea, propaganda, tăcerea și suferința. Minerii adevărați nu au fost niciodată de partea lui Iliescu. Au fost victimele sale. Iar azi, în 2025, ne prefacem că nu vedem ironia: păstrăm un moment de tăcere pentru că ni s-a spus să o facem, în timp ce amintirile celor agresați în ’90 și ’91 sunt acoperite de praf, ignoranță și frică.
FRF, sunteți acolo? Patraulea, Trandafire?
Dacă există un loc unde ar trebui să NU se țină un moment de reculegere, acela este Petroșani. Acolo, oamenii știu adevărul. Acolo, tăcerea nu reprezintă reculegere, ci revoltă. Când taci pentru Iliescu, îți scuipi propriul trecut.
Însă FRF nu este acolo pentru istorie. Se află acolo pentru reguli, gesturi, imagine. Pentru a bifa un formular.
Astfel, România profundă va avea, miercuri, un moment de reculegere, pentru că așa se cere. La un meci între două echipe numite după mineri. Într-o țară condusă, nu cu mult timp în urmă, de un om care a folosit minerii împotriva poporului.
Este mai mult decât ironic. Este o palmă cu mănușă neagră pe obrazul celor care mai cred că memoria nu este o glumă proastă.
