Astăzi, 24 decembrie, se împlinesc 85 de ani de la nașterea lui Constantin Oțet, care ne-a părăsit în februarie, acum aproape 27 de ani. A avut o viață scurtă, trăind doar 58 de ani, lăsând în urmă o moștenire profundă.
Cu un an înainte de a ne părăsi, a fost demis de la Universitate, deși rezultatele nu justificau o astfel de decizie. Asta s-a întâmplat în contextul venirii lui Alesanco, care a dus la schimbări importante.
Este cunoscut mai ales ca antrenor al Craiovei Maxima, ediția 1982-83, dar a fost și „secund” la două titluri anterioare ale echipei, în 1974 și 1981.
Deselnicu, Oțet și Oblemenco
Printre momentele dificile din cariera sa, se numără demiterea din martie 1984, după o înfrângere în Cupă. L-a înlocuit Mircea Rădulescu, despre care puțini știu că era nu doar coleg de facultate, dar și prieten apropiat.
În februarie 1999, când Nea Tică a fost condus pe ultimul drum de la biserica de vizavi de Ciufulici, Mircea Rădulescu era printre primii care s-au aflat alături de familie.
Am avut ocazia să-l cunosc pe Nea Tică înainte de a intra în presă, când era încă antrenor al Craiovei Maxima. Soarta ne-a făcut vecini. El locuia într-un bloc de patru etaje de pe Unirii, în fața Băncii Naționale.
Stătea la etajul trei, iar la parter locuiau alți doi foști jucători „maximi”, Tilihoi și Donose. Nea Tică nu avea mașină, așa că șoferii antrenorului erau, de cele mai multe ori, vecinii săi.
Locuiam în apropiere, iar de la etajul șase al blocului meu îl vedeam adesea pe balcon. La acea vreme, fiul său, Mircea, era mic, iar el nu fuma în casă. Își punea coatele pe pervaz, fuma țigări și se gândea la meciuri, la stadion…
Mă simțeam privilegiat să-l văd pe antrenorul acelei echipe extraordinare, cum medita la tot ce ținea de fotbal, gândindu-se la nume mari precum Antognoni și Tigana.
Rămâi în amintirea noastră, vecine! Respect pentru un antrenor legendar și un om deosebit!
