Alex Ciocan, comentator TV și fost ciclist, a avut o discuție detaliată despre Tadej Pogacar, slovenul care face valuri în ciclismul modern.
La 46 de ani, Alex Ciocan, fiul unui cunoscut ciclist din anii '70 și al unei jucătoare de baschet, impresionează prin eleganța sa și prin modul în care abordează discuțiile despre ciclism. Este un nume familiar pasionaților după aparițiile sale la Eurosport, unde comentează competițiile importante.
Astăzi, discuția s-a axat pe Tadej Pogacar, triplu câștigător al Turului Franței, care continuă să doboare recorduri vechi. La doar 26 de ani, Pogacar a fost recent prezent la Paris-Roubaix, o cursă neobișnuită pentru un ciclist orientat pe clasamente generale.
Discuția a atins și subiecte precum marii cicliști precum Lance Armstrong, Peter Sagan și Wout van Aert, precum și starea ciclismului românesc, unde Alex Ciocan a avut un rol important ca președinte al Federației Române timp de doi ani.
„Tadej Pogacar e testat o dată la 3 zile, nu are cum să scape, dacă ia ceva”
– Bună, Alex, mulțumim că ai venit. Aș dori să discutăm despre situația lui Tadej Pogacar, având în vedere performanțele sale remarcabile.
– În ciclism, a existat o criză de credibilitate după scandalurile de dopaj, dar acum mulți se întreabă dacă Pogacar este curat. Cred că în prezent, el suferă teste de doping frecvent, poate chiar 100-150 pe an. Aceasta înseamnă că nu are cum să scape dacă ar folosi substanțe interzise. Ceea ce îl diferențiază pe Pogacar și Van der Poel de alții este bucuria pe care o au când ei pedalează, fie că e vorba de antrenamente sau competiții.
– Vorbind despre doping, Pogacar este de 65 de kilograme, un profil atipic pentru cursele de genul Paris-Roubaix.
– Tadej are un nivel incredibil. Cred că s-a născut cu acest talent. Când e în formă, câștigă cu o secundă, iar când e foarte bine, cu un minut. El nu participă dacă nu este într-o formă optimă.
– El participă aproape tot anul. Ce crezi că îl face capabil să facă asta și cei din jurul lui nu au aceeași capacitate?
– Ceilalți cicliști sunt talentați, dar nu se ridică la nivelul său. UAE are mulți sportivi, dar vedeta echipei este Pogacar. Ei câștigă, dar se datorează și influenței sale în antrenamente.
– Este o alegere bună să participe în curse cu potențial de accidentare?
– Cele mai mari accidente au avut loc în afara competițiilor. Ciclismul, indiferent că ești la antrenament sau competiție, vine cu riscuri. Tadej manevrează bicicleta cu abilitate. El are un vis: câștigarea celor cinci monumente ale ciclismului. A reușit o parte din acestea, dar mai are de muncit.
– Ce curse crezi că sunt mai dificile pentru el: Milano-Sanremo sau Paris-Roubaix?
– Milano-Sanremo poate fi mai complicat, deși este cea mai lungă cursă de o zi. Cu toate acestea, Pogacar beneficiază de un avantaj, cei care îi concurează sunt mai în vârstă și vor renunța treptat.
– Tadej are un palmares impresionant la o vârstă atât de tânără. Crezi că asistăm la o „mutație” în pluton și își va extinde cariera până la 34-35 de ani?
– E greu de spus. Au fost întotdeauna tineri talentați în ciclism, dar ne-au surprins mereu cu dominația lor.
– Peter Sagan, în prima parte a carierei, a avut probleme cu cursele lungi. Ce părere ai despre el?
– Sagan avea potențial, dar lipsa de disciplină l-a ținut în urmă. La fel s-a întâmplat și cu alți cicliști, în funcție de profesori și antrenori care nu șlefuiesc talentul.
– Ce părere ai despre moștenirea lui Lance Armstrong?
– Armstrong a fost controversat, dar a adus sponsorizări importante ciclismului. A deschis drumul pentru generarea de resurse financiare care acum permit sportivilor ca Pogacar să câștige sume mari.
– Ai putea să ne dai o părere despre starea ciclismului românesc?
– În prezent, există mulți cicliști și o bază de talente în creștere, dar este nevoie de schimbări în mentalitatea antrenorilor și părinților. Trebuie să învățăm din experiențele altora și să îi dăm timp tinerelor talente să se dezvolte.
– Cum ai început să practici ciclismul?
– Totul a venit natural, având în vedere că tatăl meu era ciclist. M-am alăturat echipei și am descoperit că îmi place din prima zi.
– Povestește-ne o întâmplare amuzantă din cariera ta.
– Odată, noi ne-am oprit să mâncăm struguri dintr-o vie și paznicul ne-a alergat cu un ciomag. Era ca în desene animate!
– Ce-i drept, am observat că mulți nu reușesc să aibă o carieră stabilă după ciclism.
– Asta se datorează, în parte, lipsei de resurse și suport după carieră.
Frica de viteză
– Există o frică de viteză la sprinteri?
– Acum simt pericolele. Vitezele ridicate sunt foarte intense, iar adrenalina se simte în această competiție strânsă.
– Cum îți explici fluiditatea ta în discurs ca comentator?
– Cred că am avut parte de educație bună, citind mult și având o familie care mă încuraja să fiu articulat.
– Ce reguli ai schimba în ciclism?
– Există multe aspecte bizare luate în considerare de UCI, dar unele dintre cele mai importante sunt siguranța sportivilor și recompensele mai mari pentru câștigători.
– Mulțumim pentru această discuție interesantă!
