Cu o notă de superioritate: de ce ne enervăm atât de mult când discutăm despre Superligă? Despre FCSB, despre națională? Nu observăm că ne separă clădiri imense de fotbalul care contează cu adevărat?
Tabloul principal din Champions League începe. Afișul nu e impresionant, apare un PSV – Royale Union, dar nu se mai strecoară România, din 2013. Explicațiile sunt lungi și plictisitoare.
Compararea cu Champions este tristă și deprimantă. Ne uităm ca la o oglindă ce ne arată cât de înapoiați suntem, evidențiind gândirea noastră limitată.
Liga 1 este un Champions League de jucărie
La noi, patronul se ocupă de tactică și schimba jucătorii, în timp ce ei creează antrenori-manageri din legende – precum Xabi sau Arteta. Nu au încredere doar în antrenorii veterani, Union Saint-Gilloise abordează Liga Campionilor cu Sebastien Pocognoli, în vârstă de 38 de ani.
Stadioanele sunt pline, pline de culoare, oamenii cântă, nu scuipă, nu amenință jucătorii cu „le ia gâtul”, toaletele nu au vedere directă spre teren.
Atmosfera este civilizată înainte de o partidă importantă.
Și Athletic Bilbao este mult sub Arsenal, precum Petrolul comparat cu Dinamo. Ciobotariu a fost demis încercând să evite fotbalul frumos, preferând să distrugă și să contracareze. Iar acum 30 de ani, ne protejam și îi provocam pe adversari, ctitorind ambiția lui Halagian.
Ignorăm ce s-a schimbat în sport, cum că astăzi se joacă 1 la 1 pe întreaga suprafață a terenului, așa cum o demonstrează tactica lui Gian Piero Gasperini, iar fotbalul ne ignoră. Cu resursele sale, axate, e drept, pe apărare, Bilbao are curajul de a lupta deschis cu sportivii mai valoroși ai vicecampioanei Angliei. Știe că a prejudicia spectacolul nu duce la progrese, ci doar la stagnare.
Îi spune cineva lui Real că generațiile noi sunt slabe?
Ne ferim ca de ciumă de regula U21: „Cum îmi poți cere să folosesc jucători pe care nu-i vreau?! N-ai auzit, că generația 2004 e slabă?!”. Fără să înțelegem că noi suntem responsabili pentru lipsa fotbaliștilor tineri și valoroși. O stare de normalitate absentă necesită reguli și reforme.
Marți seara, în Champions League, au fost titulari 6 jucători de 20 de ani sau mai tineri: Yarek Gasiorowski (PSV, 20), Kenan Yildiz (20, Juventus), Huijsen (20), Guler (20), Mastantuono (18, Real), Bergvall (19, Tottenham).
Au înțeles rețeta înainte de a fi constrânși să se adapteze.
Ne interesează dacă a fost penalty, acolo se termină dezbaterea
Ei mențin scandalul pe tot parcursul campionatului, încercând să obțină fonduri din competițiile europene. În Europa, abordarea lor devine obositoare. Și avem numeroase emisiuni pe acest subiect, fiind disperați să amânăm etape, să ne conservăm.
Arsenal cum reușește? Cu o singură schimbare în primul „11” între un meci de Premier League și unul de Champions League, la doar 3 zile distanță?
Olaru amenință că ar renunța la fotbal dacă ar fi nevoit să joace pe o poziție mai puțin favorabilă, Szoboszlai joacă „decar”-fundaș dreapta, iar Merino mijlocaș central-atacant.
Am rămas mult în urmă, avem decenii de recuperat. Suntem înapoiați, fără educație, ignoranți. Și refuzăm să ne asumăm responsabilitatea.
Însă e mai ușor să crezi că problema se rezolvă înjurând arbitrii și pe oricine altcineva. Fotbalul românesc este un „Dă-ne și nouă ceva!”. O atitudine de a lua, nu de a da. Să revenim la enervare.
