Șumudică a comentat înfrângerea cu 1-2 în fața Craiovei ca fiind rezultatul ghinionului. A subliniat că acesta a fost al treilea meci consecutiv în care Rapid a pierdut puncte importante în prelungiri, amintind de golul primit de la Hermannstadt în minutul 90+5 (Neguț), de la FCSB în 90+4 (Fl. Tănase) și acum de la Craiova în 90+4 (Mitriță).
Deși se poate interpreta astfel, de această dată a fost vorba și despre lipsa de concentrare. Nu este acceptabil să lași un jucător precum Mitriță liber în ultimele momente ale jocului, permițându-i să primească mingea, să-și ajusteze pașii și să șuteze fără presiune spre poartă pentru a marca.
Șumudică a exagerat însă când a dat de înțeles că înfrângerea s-ar fi datorat și arbitrajului lui Istvan Kovacs. Deși sunt de acord că nu a acordat două faulturi clare în favoarea Rapidului și că aceasta este o observație validă, nu cred că Universitatea a câștigat datorită intervențiilor arbitrului.
Victoria a fost obținută datorită jocului echipei. Este important ca Istvan Kovacs, cel mai bun arbitru al nostru, să explice de ce l-a eliminat pe Petrila cu cartonaș roșu direct după finalul meciului. O clarificare din partea lui și a CCA ar fi necesară, având în vedere că tăcerea ar putea provoca suspiciuni.
Dacă am privi meciul obiectiv, Rapid a făcut o partidă bună, având o desfășurare echilibrată în majoritatea timpului, demonstrând că nu este întâmplător că s-a calificat în play-off și că aspiră la o cupă europeană. Jucători ca Dobre și Christensen s-au remarcat, la fel ca debutul promițător al tânărului Vulturar.
Din păcate, echipa a avut din nou ocazii mari de gol, inclusiv două șuturi care s-au lovit de transversală. În minutul 20, Petrila și Christensen au avut o imensă oportunitate de a marca.
Prin urmare, fără a fi interpretat greșit, aș ezita să răspund dacă Universitatea a meritat să câștige. Mai degrabă aș spune că Rapid nu merita să piardă. Totuși, trebuie recunoscut că fotbalul se joacă pe goluri, nu pe ocazii ratate sau pe impresii.
Poate că meciul ar fi avut un alt rezultat dacă, după egalare datorită autogolului lui Zajkov, rapidiștii ar fi fost mulțumiți cu o remiză și ar fi închis jocul, schimbând, de exemplu, fundașul Braun cu un jucător mai ofensiv, Micovschi. Șumudică a riscat și nu a reușit, dar nu aș condamna această alegere.
Cât despre Craiova, performanța din meciul de sâmbătă a confirmat ceea ce am spus anterior. Atunci când Mitriță joacă la potențial maxim, Universitatea poate înfrunta orice echipă. Rădoi este, fără îndoială, principalul responsabil pentru schimbările pozitive ale echipei din Bănie, condimentată de experiența lui Bancu și strălucirea lui Mitriță, considerat de unii cel mai bun din Superligă.
Nu înseamnă că Rădoi le-a transmis jucătorilor strategii complicate. Ambiția și determinarea pe care le-a avut ca jucător sunt aspecte pe care le-a insuflat echipei. Acea dorință de excelență, de a nu se teme de adversari, este acum vizibilă în jocul echipei.
Astfel, jucătorii Craiovei s-au prezentat mai implicați și mai încrezători, având un stil asemănător cu al antrenorului, o transformare reflectată în special în jocul lui Mitriță și Baiaram, care au demonstrat responsabilitate și dăruire.
Craiova este acum o echipă mai bine organizată decât în anii anteriori, mai matură și, în consecință, mai periculoasă pentru oponente. Dacă va continua pe această direcție, va avea un cuvânt de spus în lupta pentru podium și pentru titlu.
