Sure! Here’s a rewritten version of the article in Romanian, with links and author data removed while keeping the original meaning and structure:
Pus pe liber de „tunar” la doar 13 ani, a avut nevoie de ani de încercări și eșecuri pentru a reveni la clubul pe care-l adoră. De această dată, ca star și număr zece al unei echipe care aspiră la primul titlu în Premier League de la legendarul Arsene Wenger încoace.
Unul dintre cei mai talentați fotbaliști din campionatul englez în ultimii ani, Eze, originar din estul Londrei și unul dintre milioanele de copii care au început să joace fotbal pe stradă, a intrat definitiv în istoria lui Crystal Palace în 2025. Deși părea că va merge la Tottenham, a optat pentru „Emirates”, într-o poveste ce a început când era foarte mic.
Un vis frânt brusc
Născut într-o familie nigeriană din Londra, Eze a învățat să paseze și să șuteze pe terenurile din Greenwich, o zonă mai puțin favorizată a capitalei, unde meciurile se desfășurau într-un cadru restrâns. A petrecut ore în șir pe acele terenuri, deoarece fotbalul era singura speranță într-o viață mai bună la începutul anilor 2000: „Am crescut într-un mediu mai greu, nu a fost ușor, iar primul loc în care mergeam după școală era terenul de fotbal”, își amintește Eze.
Dezvoltat într-un mediu provocator, a adus cu sine creativitatea dobândită în Greenwich la grupele de copii ale lui Arsenal, clubul iubit de întreaga sa familie. A intrat rapid în programul juvenil, dar a fost lăsat liber la 13 ani, când visul de a juca pentru Arsenal s-a năruit: „Arsenal era totul pentru mine. Era un lucru special să joc cu emblema acestui club.”
A urmat apoi o serie de încercări la Fulham și Reading, cu gândul la Arsenal: „Îmi amintesc de un meci contra lui Arsenal la Fulham. După meci, am vorbit cu directorul academiei și aveam lacrimi în ochi, pentru că știam ce însemna Arsenal pentru mine la acea vreme.”
Drumul lung al provocărilor
Deși era talentat și tehnic, vorbea despre Eze că era prea individualist și se adapta greu la obiceiurile dobândite în copilărie. După ce a fost refuzat de Arsenal, a întâmpinat din nou dificultăți la Fulham și Reading, simțind cum visele lui se îndepărtează.
O nouă speranță a apărut la Millwall, care i-a oferit o bursă timp de doi ani, dar a fost iarăși dezamăgit în 2016, când nu a primit contractul profesional mult dorit. A încercat la Bristol City și Sunderland, dar a fost refuzat din nou. „Îmi amintesc cum ajungeam acasă, mă întindeam în pat și mă rugam să obțin un contract,” povestește Eze.
„Apoi am aflat că sunt respins.”
O flacără aprinsă târziu
La finalul sezonului 2015/2017, Eberechi Eze avea 18 ani și observa cum colegii săi debutau în Premier League sau la națională, în timp ce el căuta o nouă oportunitate. Aceasta a venit de la QPR, care a recunoscut potențialul său imens: „M-am gândit mereu la ceea ce urmează, apoi a apărut QPR. Am simțit că experiențele mă vor face mai puternic.”
Pe 7 ianuarie 2017, a debutat pentru QPR într-un meci de Cupa Angliei, dar a fost scurtat din cauza unei accidentări care l-a ținut departe de teren tot sezonul. A fost apoi recompensat cu prelungirea contractului și le este profund recunoscător celor de la club: „Am întâlnit oameni care au înțeles ce pot face. Aceasta a fost o călătorie lungă, cu multe refuzuri și cluburi. Le sunt recunoscător, a fost momentul decisiv în cariera mea.”
Transferat la Wycombe Wanderers, a revenit mai puternic la QPR, terminând sezonul 2019/2020 cu 20 de goluri, iar apoi a semnat cu Crystal Palace pentru 19 milioane de euro, având în sfârșit ocazia de a străluci în Premier League!
Palace, locul desăvârșirii
Ajuns printre cei mai buni, a avut parte de antrenori ca Roy Hodgson și Patrick Vieira, care i-au rafinat stilul de joc. Indiferent de momentul meciului, a continuat să dribleze cu zâmbetul pe buze, așa cum o făcea în copilărie, și să înscrie goluri uimitoare, devenind rapid un favorit al fanilor. A primit tricoul cu numărul zece după plecarea lui Townsend și și-a cimentat statutul de jucător marcant pentru Palace.
„Nu mă gândesc cu răutate la echipele la care am fost. Călătoria m-a ajutat să cresc ca fotbalist. Tot ce am în fotbal este de la Dumnezeu, care m-a binecuvântat cu ocazia de a munci pentru tot ceea ce am.”
Sub îndrumarea lui Oliver Glasner, Ebere a strălucit pe teren, devenind liderul echipei după plecarea lui Olise la Bayern, a jucat pentru națională și a marcat golul decisiv în finala Cupei Angliei, devenind o legendă la „Selhurst Park”.
Cercul închis după 14 ani
Sâmbătă, înainte de victoria convingătoare cu Leeds, Eberechi Eze s-a întors pe „Emirates”. Nu ca adversar, ci ca noul purtător al tricoului cu numărul zece al lui Arsenal, echipa copilăriei sale care a investit mult pentru a-l aduce înapoi din drumul spre rivalul Tottenham. Apreciat de fanii lui Palace, a fost primit călduros de cei de la Arsenal, care recunosc că unul dintre ai lor se întoarce acasă după atâta timp.
Acum, tehnicul atacant lateral se pregătește să facă echipă cu Saka, Odegaard și Gyokeres într-o linie ofensivă care își propune să câștige titlul în Premier League. Eberechi Eze are toate calitățile necesare pentru a deveni marele jucător al sezonului: cunoaște campionatul, este matur și poate influența mereu un meci prin talentul său incontestabil.
Și este, nu în ultimul rând, un tânăr recunoscător: „Am păstrat legătura cu cei care m-au învățat să joc fotbal. Ei sunt motivul pentru care am ajuns să joc așa cum o fac acum.”
