După Revoluție, Duckadam a crescut câini pentru a se întreține. Era uitat de toată lumea, iar în tumultul democrației, nimeni nu își mai aducea aminte de eroul de la Sevilla. Într-un interviu, el povestea: „Imediat după Revoluție, am avut câini. Aproximativ 4-5 ani am crescut câini de rasă Collie. La un moment dat aveam 18 câini în casă. Aceasta era ocupația mea și din asta îmi câștigam existența. Câștigam 150 de mărci ca subinginer la fabrica de mobilă din Arad, iar cu un câine făceam 250 de mărci. Ei m-au ajutat să mă mențin pe linia de plutire”.
Perioada dificilă a continuat, deoarece nimeni din lumea fotbalului nu l-a căutat cu o ofertă. Clubul Sportiv al Armatei nu i-a oferit sprijin, așa că Duckadam a încercat să își găsească drumul pentru a supraviețui: „Am lucrat în cadrul Poliției de frontieră timp de 7 ani, dar, din păcate, nu am mai putut să fac față nopților și problemelor de sănătate. În 1998, am fost operat din nou la braț și m-am pensionat pe caz de boală, cu o pensie foarte mică… Am avut multe încercări și am încercat să fac diverse lucruri”…
„Domnul Becali mi-a schimbat viața”
În cele din urmă, s-a gândit să emigreze în America, dar nu a rezistat acolo. Soția și fiica au rămas, iar el s-a întors în România, s-a recăsătorit, însă dificultățile financiare persistau: „Am trecut printr-o perioadă extrem de dificilă după nașterea fetiței. Am stat la mama, într-o cameră cu sobă de teracotă și spalam într-o cădiță. A fost o etapă grea și chiar ne-am gândit să plecăm din nou în America. Luni am avut o programare la Ambasada americană, iar joi seara m-a sunat domnul Becali, întrebându-mă dacă vreau să devin președinte la Steaua”. Aceasta a fost salvarea lui.
Becali a fost singura persoană din fotbalul românesc care s-a gândit la el. „Domnul Becali m-a ajutat și cu alte ocazii, dar în 2010 a fost momentul care mi-a schimbat viața. Venind la București, am economisit fiecare bănuț primit, cotele fiind mici comparativ cu fotbaliștii de succes. Dar am reușit. Sunt mai… nu știu dacă zgârcit, dar mai economic aș putea spune… În 10 ani, am reușit să îmi cumpăr o casă și să am o mașină, deci sunt foarte mulțumit cu ce am realizat până acum. Acest lucru se datorează, în primul rând, domnului Becali”.
Întrebat dacă ar schimba ceva în viața sa, Duckadam a răspuns: „N-aș schimba nimic. Am trăit o viață frumoasă, am avut o familie frumoasă și o primă căsnicie timp de 27 de ani. Am încercat să îmi continui viața în America, dar fosta soție a dorit să rămână acolo cu fetița, iar eu nu am reușit să mă adaptez, așa că am revenit. M-am recăsătorit cu Alexandra, cu care am 11 ani de căsnicie (n.r. – la data interviului, în 2019). Am întotdeauna o familie frumoasă, căreia mă mândresc. Am tot ce îmi trebuie. Sigur că Dumnezeu îți dă, dar îți și ia. Am avut momente frumoase, dar și problemele de sănătate cu care m-am confruntat, dar trebuie să trecem peste ele și să ne bucurăm de cei dragi.”
„Sunt ca un Robocop!”
A vorbi despre problemele de sănătate, Duckadam a trecut prin multe intervenții chirurgicale. „Sunt ca un Robocop. Am o proteză la genunchiul stâng, iar în viitor poate va trebui să fac operație și la genunchiul drept. Când trec prin aeroport, toate aparatele piuie… Am avut trei operații serioase. Ultima, care a fost poate cea mai complicată, a implicat înlocuirea arterei și montarea unui tub pentru a face legătura… Ia zilnic peste 20 de pastile, dar așa este!”, a mărturisit eroul de la Sevilla.
În perioadele grele din viața sa, fostul portar al Stelei din anii '80 a vândut mănușile cu care a apărat cele patru lovituri de departajare în finala de la Sevilla. Însă nu a regretat niciodată alegerea: „Nu regret, deoarece în acea perioadă aveam nevoie de acei bani, era vorba de 3000 de dolari. Am schimbat un apartament și am avut nevoie de fonduri. Soția m-a certat anul trecut (n.r. – 2018) când cel care a cumpărat mănușile a venit în România cu fiul său. După o oră, soția a ieșit afară supărată: Dar voi nu ați vorbit despre mănuși? Nu aveam nimic de spus, ele nu îmi mai aparțineau. Nimeni nu le-a dorit din România, așa că…”
