„Și lăsați-ne să ne exprimăm pe stadion! Ce e aia rasism?”. Aceasta este realitatea din 2025. Autoritățile, Liga și Federația tac, deci sunt complici.”
Au trecut două săptămâni de la meciul FCSB – Rapid care s-a încheiat 3-3. Din tribune răsunau, într-un moment de maximă audiență, scandările „Am avut și vom avea mereu boală pe țigani”, „Șumudică e bulangiu”, „Ale, ale, vă f**** nevestele”.
Deși Șumudică nu are întotdeauna dreptate, de data aceasta a avut: „Ce se strigă pe stadion este inacceptabil… Am vrut să scot echipa de pe teren! Federația sau cei responsabili ar trebui să reacționeze și să ia măsuri! Nu se poate!”.
Încălcarea legii pe stadion este tolerată?
Au avut loc discuții, Mihai Stoica considerând că rasismul nu există pe stadioane, în timp ce Eugen Ghiță, președintele Asociației Juriștilor Romi din România, a avut o opinie contrară.
Gazeta a cerut un punct de vedere oficial atât de la Liga Profesionistă de Fotbal, cât și de la Federația Română de Fotbal referitor la modul în care se poate preveni proliferarea unor asemenea injurii în fața unui public numeros, inclusiv minori. Dacă se poate preveni.
Două săptămâni mai târziu, încă nu am primit răspuns de la autoritățile care conduc fotbalul românesc.
Arbitrul și fluierul
Acesta devine un subiect tot mai vechi. Dacă rasismul și huliganismul necontrolate rămân necotate, acestea se vor repeta la următoarele meciuri FCSB – Rapid, FCSB – Dinamo sau Dinamo – Rapid.
Sociologul Gelu Duminică consideră că arbitrul este vinovat: „Cel care este plătit să aplike regulile este arbitrul. El este culpa principală pentru mine”. Din cauza că nu oprește meciul, chiar și în fața unor abateri flagrante.
Am realizat acest lucru când Chivulete a avut curajul să oprească meciul Sepsi – FCU Craiova din cauza scandărilor xenofobe.
Meciurile au un cost extrem de ridicat, iar interesul este ca produsul să nu fie afectat de reacțiile celor care sunt deranjați de limbajul folosit pe stadion. Nu e teatru, nu?
Normalizăm primitivismul
Într-un interviu cu Duminică, un cititor a comentat: „Pe stadioane se înjură de 150 de ani. Ca sociolog ar trebui să știți asta. Ce așteptări să ai pe un stadion?”.
Faptul că o infracțiune este frecventă nu înseamnă că nu trebuie eradicață. Acesta este un principiu simplu, care face evidentă lipsa de reacție a autorităților, a Ligii și a Federației. Locația nu te absolve de vină, fapta este aceeași, fie că se întâmplă pe stradă sau pe un stadion.
„Ce să-i spun fiicei mele când auzim pe stadion: «Am avut și vom avea mereu…» sau «Mori, țigane!»? Ce să-i spun?”, a întrebat Gelu Duminică, de etnie romă.
Lipsa de măsuri este un răspuns: dacă nu vă convine, nu veniți pe stadion.
Când nimeni nu corectează abaterile, acestea devin normalitate. Efectele sunt devastatoare – copiii nu-și mai încurajează echipele favorite și le doresc moarte rivalilor. Pentru ei, asta pare normal.
În final, la ce să ne așteptăm pe stadion? Răspunsul va veni de la societate, în timp.
Am cunoscut părinți ai căror copii sunt încă în terapie, chiar și după ani. Aveau 5-6 ani și erau la meciuri, iar când 30.000 de oameni au strigat mesaje rasiste, au făcut atac de panică. Jur! Eu sunt adult, înțeleg, dar ce pot să-i spun copilului meu? Cum să-l încurajez să iubească sportul fără a percepe ura?
– Gelu Duminică
