Puține lucruri sunt mai greu de schimbat în fotbal decât percepția. Caracterizările pe care ți le fac ceilalți, acel deget arătător, acea etichetă pe care o porți ca un tatuaj.
După primele două sezoane la Barcelona, Raphinha era privit ca un jucător onorabil, cu sentimente sincere față de club, dar i se punea la îndoială valoarea.
Se credea că îi lipsește calitatea necesară pentru a purta tricoul pe care alte legende braziliene l-au făcut celebru.
De asemenea, faptul că a fost adus de Deco, agentul său, nu l-a ajutat, părea că joacă doar datorită legăturilor sale cu conducerea.
Ce poate face un jucător într-o astfel de situație? Să se conformeze și să-și încaseze bani în liniște, sau să lupte și să dovedească cine este cu adevărat? Să-și ascundă dezamăgirile și să suporte frustrările fără a renunța.
Barcelona nu a adus pe nimeni în locul lui Raphinha, deoarece resursele sale financiare sunt limitate. S-au dus vremurile când fosta conducere folosea banii ca într-un joc de Monopoly, fără a realiza impactul real al cheltuielilor.
Când Flick a devenit antrenor, Raphinha era pe cale să fie lăsat să plece, fiind îndemnat să accepte o ofertă din Arabia Saudită, cu un salariu considerabil și o compensație atractivă pentru club.
Brazilianul a ales să rămână, din ambiție și din motive familiale, căci Arabia Saudită nu este un loc potrivit pentru toți. Totuși, ostracizarea nemeritată poate deveni greu de suportat.
Apoi a apărut Flick, antrenamentele și meciurile de pregătire din America. Tehnicianul german a realizat că Raphinha este ceea ce îi trebuie echipei și a decis să-l păstreze. Brazilianul a răspuns acestei încrederi printr-o transformare remarcabilă, schimbând percepția asupra sa.
Este căpitanul echipei, chiar și fără banderolă, lider în vestiar, ajutându-l pe antrenor în momente dificile. Este un jucător cheie, care contribuie cu alergări, pase decisive și goluri. Acea atitudine plină de efort este apreciată nu doar de antrenor, ci și de fani și presă.
După victoria cu Atletico, Simeone a spus despre Raphinha că nu înțelege cum nu a câștigat Balonul de Aur. Din păcate, este posibil să nu-l obțină nici în viitor.
Hansi Flick și Raphinha
Raphinha poate că nu are geniul lui Ronaldinho sau Neymar, dar are o combinație de calități esențiale care îl fac indispensabil.
Este, de asemenea, o lecție de viață pentru cei care pot înțelege mesajul.
Barcelona și iarba verde de acasă
Barcelona-Atletico a venit într-un moment crucial, iar catalanii abia ce ajunseseră pe primul loc, recuperând 5 puncte față de Real Madrid după eșecul din ”Clasico”.
În acest context, ar fi avut nevoie de un adversar mai accesibil pentru a-și consolida poziția. Atletico Madrid nu este niciodată un adversar ușor, iar forma lor actuală era una excelentă, cu multe victorii de la începutul sezonului.
Totuși, jocul s-a desfășurat favorabil pentru Barcelona, iar catalanii sunt recunoscători că meciul s-a jucat acum, nu în ianuarie, când vor fi plecați în Arabia Saudită pentru Supercupă. Putea să meargă bine și pentru Atletico, dar fotbalul poate fi imprevizibil.
Cu o săptămână după eșecul de la Chelsea, Barcelona a dovedit că, cu Raphinha și Pedri pe teren, echipa se schimbă radical. Raphinha este liderul, iar Pedri pragmatizează ritmul de joc.
Îngrijirea pe care Pedri o arată mingii este demnă de cele mai frumoase povești de dragoste, iar colaborarea dintre cei doi poate transforma înfrângerile în victorii pentru Barcelona.
Astfel, un joc mai puțin inspirat al altor jucători nu mai devine o problemă majoră.
