Scrolăm peste dezvăluiri chinuitoare. Ce facem?
Gheorghe Tadici, un nume de referință în antrenoratul de handbal, este acuzat de comportamente abuzive față de jucătoare.
Denisa Vâlcan, care s-a retras la o vârstă fragedă, ar fi fost afectată psihic de presiunea exercitată de HC Zalău. Alte sportive, sub protecția anonimatului, susțin că se simt jignite constant.
Într-un alt sport, se observă aceleași probleme.
Toni Fota, kinetoterapeut al echipei naționale de gimnastică, afirmă că a fost supus la umilințe de către Camelia Voinea.
Mai grav, antrenoarea și-a abuzat propriul copil. Subliniind durerea, fetița a cerut ajutor, dar a fost tratată cu dispreț: „Du-te dracului! Ce pot să-ți fac, dacă ești proastă?” și „Hai, continuăm fără număr!”
Sabrina caută compasiune, dar nu o găsește.

Camelia și Sabrina Voinea
Cine sunt „ei”
Aceștia nu sunt profesioniști, chiar dacă obțin medalii. Sunt monștri care traumatizează generații, iar metodele lor frizează legea, nu performanța.
Există agresiune fizică, intimidare, umilințe și jigniri – toate fiind forme de maltratare.
Sportivii, de la care avem așteptări nerealiste, ajung adesea distruși pe podiumuri. Dacă reușesc să ajungă acolo. În cele din urmă, va fi necesară intervenția psihologilor pentru a le trata traumele. Sau, din păcate, pot deveni și ei abuzatori.
Aceste episoade șocante reprezintă doar vârful aisbergului, iar efectele se manifestă prin anxietate și depresie. Un pas până la abandon și doi spre o viață marcată de urme adânci.
Prețul e prea mare
Oamenii își amintesc cu nostalgie de performanțele sportului românesc din perioada comunistă, în care victoriile erau frecvente, dar obținute în condiții dure.
Azi, lucrurile s-au schimbat, iar confortul este mai prezent.
Totuși, frica este la ordinea zilei, dorindu-se un sistem care să pună sportul pe un piedestal, ignorând în același timp omul din spatele performanței.
Aceasta nu este soluția.
Cât timp nu învățăm să schimbăm abordările, ar trebui să renunțăm la medalii și să ne respectăm sportivii.
Iar copiii nu sunt proști, ci doar văzuți astfel de către agresori.