„Să lăsăm în urmă trecutul, dar să nu uităm suferințele”

Sarajevo, oraș olimpic în 1984, a fost sub asediu în timpul Războiului din Bosnia între 1992 și 1995. Amintirile, terifiante, persistă după ani de violențe. Deși acum este liniște în capitala bosniacă, memoria păstrează vie imaginea ororilor care au zguduit regiunea și întreaga Europă.

Sarajevo și Bosnia se străduiesc să recupereze distanța față de Occident, fiind unul dintre cele mai vizitate orașe de turiști din întreaga lume, iar globalizarea a amestecat sentimentele populației din zonă.

Totuși, semnele precum „Bun venit în Republica Srpska” și steagurile Serbiei din anumite zone din Sarajevo amintesc de conflictul care a zguduit Balcanii.

Acum este liniște, iar orașul poate fi vizitat fără restricții, inclusiv zonele din Republica Srpska. Echipa de reporteri a avut un apartament la periferia capitalei din zona care aparține Republicii Srpska. După ani de durere și suferință, granițele s-au estompat, iar oamenii s-au amestecat mai mult. Adnan Guso ne spune că sârbii preferă să rămână în cartierele lor, departe de musulmani.

Tunelul Eliberării, acum Tunelul Speranței la 30 de ani după conflict

Adnan Guso, fost portar de fotbal, acum antrenor de portari la Zelezničar Sarajevo, a fost alături de echipa Universității Craiova în timpul vizitei lor pentru meciul din Conference League, având rolul de ghid într-un loc simbolic pentru bosniaci: Tunelul Speranței.

Tunelul a fost construit între martie și iunie 1993 pentru a conecta Sarajevo, complet izolat de forțele sârbe, cu teritoriile controlate de armată. A devenit esențial pentru transportul de alimente și provizii umanitare, precum și pentru furnizarea de arme.

Tunelul lega cartierele Dobrinja și Butmir, facilitând astfel intrarea și ieșirea din oraș. A fost o cale importantă de a ocoli embargoul asupra armelor.

4luni a durat construcția tunelului de 800 de metri, recunoscut acum drept „Tunelul Speranței”

1,5milioane de vizitatori anuali

Imagini tulburătoare din trecutul apropiat

Experiențele de război sunt devastatoare pentru cei care nu le-au trăit, ci le cunosc din povești. În muzeu, imaginile din acele vremuri, camioanele și armele expuse, amintesc dureros de suferințele îndurate de populație.

Adnan Guso, la 18 ani, a fost chemat în armată și povestește cum a trăit acele momente, păstrându-și amintirile vii. Sângele de pe treptele muzeului servește drept memorie colectivă pentru a nu uita aceste evenimente.

Tunelul are acum aer condiționat, în contrast cu durerea și frica resimțite în trecut. Multe vieți au fost curmate, iar cei rămași trebuie să se împace cu amintirile.

Speranța rămâne, chiar și în urma tragediilor. Fostul său prieten, rănit în război, s-a întors acasă, încercând să își refacă viața.

1,5milioane de sârbi locuiesc acum în Republica Srpska

Conflicte și suferințe…

Războiul din Bosnia a fost un conflict armat major din 1992 până în 1995, implicând forțe din diferite etnii, inclusiv bosniaci, sârbi și croați.

Acesta a fost declanșat după destrămarea Iugoslaviei și a fost marcat de brutalități și „purificări etnice.” Genocidul de la Srebrenița, în care și-au pierdut viața peste 8.000 de oameni, reprezintă o cicatrice adâncă în memoria colectivă.

Printre cifrele războiului se numără:

• Peste 101.000 de morți, majoritatea bosniaci.
• Asediul Sarajevo: 1.425 de zile, 12.000 de morți și 50.000 de răniți.

Adnan Guso despre viitor

Adnan Guso a vorbit despre amintirile sale și despre dacă aceste războaie pot fi uitate.

„Revenind în trecut, emoțiile sunt copleșitoare. Am mai uitat unele lucruri, dar amintirile revin când mă întâlnesc cu prietenii. E greu să îmbătrânești cu astfel de amintiri.”

„Ura s-a mai estompat, iar acum suntem mai uniți. Viața merge mai departe, iar sportul ne ajută să ne reunim.”

„Mă întristează să văd conflicte în alte colțuri ale lumii. Este greu pentru cei tineri.”

„Îmi amintesc cu plăcere perioada petrecută în România, a fost un moment frumos în viața mea.”

58meciuri jucate în cariera sa, fără a primi gol în 17 din ele