Tainele skandenbergului, dezvăluite de un campion național

– Andrei, cum ai început să practici skandenberg? A fost o întâmplare sau ai avut pe cineva care te-a atras spre acest sport?
– Cred că povestea mea este, în mare parte, cunoscută. Când erai la școala generală sau la liceu, pasiunile te determină să îți compari puterile cu ale altora. Așa a început și povestea mea. Am avut o bază sportivă, practicând tenis, rugby, fotbal, atletism și înot. Când s-a deschis prima sală de skandenberg în București, am văzut anunțul pe Facebook, am sunat și am început să mă implic în acest sport.

– Când a fost acest moment?
– Spre sfârșitul lui 2009 și începutul lui 2010.

– Ce te-a determinat să continui cu acest sport? Poate comunitatea sau dorința de a excela?
– M-a impresionat foarte mult sportul în sine. Este un sport atipic care necesită o structură osoasă puternică și musculatură dezvoltată. La acea vreme nu aveam niciuna din aceste calități, așa că a fost nevoie de mult timp pentru a avansa. Dacă alții ajungeau la nivelul meu în un an, eu am realizat acest lucru după trei ani de antrenamente, cam de patru ori pe săptămână.

Andrei Stamate: „A trebuit să muncesc dublu”

– Așadar, nu ai avut un avantaj genetic și a trebuit să depui un efort suplimentar.
– Corect. Comparativ cu alți sportivi, am fost nevoit să muncesc dublu. Am o statură relativ înaltă, dar în acest sport, o înălțime mai mică este un avantaj, deoarece oferă un unghi mai favorabil pentru ofensivă. Eu am avut o tendință defensivă în majoritatea meciurilor. De obicei, începeam dintr-o poziție mai slabă, dar aveam o rezistență extraordinară. Dacă venea cineva mai puternic, nu aveam șansa de a mă lupta om la om, dar în poziția defensivă, unde era un avantaj de câțiva centimetri, eram în elementul meu. Puteam să blochez și să rezist, ceea ce îmi oferea o oportunitate.

– Aceasta a fost calitatea ta principală, rezistența?
– Da, rezistența. Cred că la nivel național am fost printre cei mai buni în acest aspect. Puteam să particip la numeroase meciuri fără a ceda.

– Practicarea altor sporturi te-a ajutat? De exemplu, înotul… A contribuit la dezvoltarea ta fizică?
– Da, cu siguranță. Mi-au oferit o fundație atât fizică, cât și mentală. Aici se vede diferența dintre sporturile de mare și mică amploare. Sporturile mari, precum rugby-ul sau tenisul, îți dezvoltă anumite abilități și calități: acceptarea înfrângerii, învățare din greșeli, smerenie. Spre deosebire de skandenberg, unde mulți încep fără aceste deprinderi. Este un sport al orgoliului, iar pierderile sunt rareori acceptate cu eleganță.

Andrei Stamate: „La început, eram printre cei mai slabi”

– Îmi amintesc de competițiile de liceu, unde se întâmpla exact același lucru — cine pierdea nu știa să accepte. Erau scuze continuu.
– Exact. Am întâlnit adesea această mentalitate. De fiecare dată când am pierdut, a fost greu, dar am știut să îmi analizez greșelile și să extrag lecții din acestea.

– De obicei, învățăm din înfrângeri. Când conștientizăm motivele, deschidem calea pentru a progresa.
– Am trecut prin trama aceea. Toată lumea ajunge, la un moment dat, în situația de a se crede invincibil și de a pierde din cauza unei neatenții.

– Ți-ai imaginat vreodată cum va fi să fii campion național?
– Nu, având în vedere cum am început. Cred că depinde în mare măsură de genetica fiecăruia. Când am intrat prima dată în sala respectivă, m-am simțit printre cei mai slabi din toată acea mulțime. Am avut dificultăți chiar și cu adversari mai experimentați.

Andrei Stamate: „M-a inspirat foarte mult prin poveștile din filmele Rocky”

– Ai avut pe cineva care te-a inspirat în parcursul tău, mai ales având în vedere lipsa de experiență?
– Da, m-am inspirat din mediul TV. Stallone a fost o sursă de inspirație, mai ales prin filmele „Rocky”. M-am regăsit în acele povești.

– pentru că și el a înfruntat greutăți similare.
– Exact. Și asta a fost un imbold constant pentru mine să continui. M-a ajutat să depășesc momentele dificile în care nu aveam energie. Filmele au fost adesea o sursă de motivație.

– În special când el reușea, datorită eforturilor proprii.
– Da, și acest lucru m-a îndemnat să îmi doresc să devin mai bun. Și cred că așa este viața: o luptă permanentă, unde cei mai puternici își cunosc greșelile.

Andrei Stamate: „Îmi amintesc și acum primul meci. N-am avut vreo șansă”

– Îți amintești primul tău meci? Ce ai simțit atunci?
– Da, îmi amintesc. Participarea la competiții de skandenberg se face pe bază de dublă eliminare și astfel m-am simțit prost când am pierdut primele două meciuri, n-am cum să le uit. Eram complet depășit, având deja doi ani de antrenamente când am intrat în competiție.

– Ce te-a determinat să continui? Ce te-a motivat?
– M-a fascinat acest sport, m-a atras ideea de antrenament. Am înțeles rapid necesitatea de a persevera pentru a-mi spori abilitățile. Știam că dacă mă voi dedica mai mult, voi reuși să îmi îmbunătățesc performanța.

Andrei Stamate: „Mă axez pe repetări și greutăți mari”

– Cum decurge o zi obișnuită de antrenament pentru tine?
– Stilul meu este destul de diferit. Majoritatea sportivilor se concentrează pe tehnică. Eu prefer să fac multe repetări cu greutăți mari. Aceasta este abordarea mea.

– Ce mușchi lucrezi cel mai intens?
– Mă concentrez pe biceps. Chiar dacă am început cu greutăți mai mici, antrenamentele intensive m-au ajutat să dezvolt anduranța.

– Așadar, antrenamentul la masă este cel mai important?!
– Da, antrenamentele la masă sunt cruciale, deoarece acolo își lucrezi fiecare mușchi într-un mod controlat.

– Ce alte segmente ale corpului antrenezi?
– În afară de brațe, antebrațul, umerii și spatele sunt esențiale. N-aș include picioarele sau abdomenul, deoarece sportul se concentrează pe partea superioară a corpului.

– Ce părți ale corpului consideri că sunt cele mai importante?
– Aș spune că forța este fundamentală. Raportul ideal este de 70%-30% în favoarea forței.Fără forță, este greu să aplici tehnica, indiferent de câte abilități ai acumulat.

Andrei Stamate: „Devii foarte agresiv înainte de meci”

– Cum îți menții motivația în timp?
– Au fost momente în care am renunțat sau am făcut pauze. De multe ori, mi-am dat seama că investind atât de mult în acest sport de nișă nu obții întotdeauna răsplată pe măsură.

– Ai ritualuri înainte de meci? Cum reușești să te concentrezi?
– Mă pregătesc ascultând muzică care mă ajută să intru în starea corespunzătoare. Aceasta transformare mă face mai agresiv și plin de adrenalină.

– E un echilibru între agresivitate și calm, corect?
– Da, trebuie să ții o echilibru, iar dacă intri pe o notă pasivă, adversarul îți va simți slăbiciunea.

– Așadar, este important să analizezi și apoi să răspunzi agresiv în momente cheie?
– Exact, trebuie să îți menții luciditatea în timp ce acționezi decisiv.

Andrei Stamate: „Dacă nu te odihnești, e foarte greu”

– Cum te pregătești mental pentru competiții? Ai exerciții specifice?
– O parte importantă a pregătirii mentale este studiul adversarilor și organizarea unei strategii de abordare. Este esențial să te motivezi și să îți aduni toată energia.

– Așadar, te asiguri că ești pregătit pentru orice situație.
– Exact. Este crucial să anticipezi atât provocările din meci, cât și cele externe, precum lipsa somnului.

– Ce părere ai despre înfrângeri? Ce ai învățat din acestea?
– Fiecare înfrângere m-a ajutat să mă dezvolt. Am învățat că trebuie să rămân concentrat și să nu mă las depășit de emoții.

Andrei Stamate: „Am trăit două meciuri fantastice”

– Ce simți când câștigi? Se compară cu înfrângerile?
– Este o satisfacție diferită. Un meci intens, în care ai început de la sub nivelul de performanță și ai reușit să revină este cu adevărat incredibil.

– A fost o experiență similară cu meciurile memorabile?
– Da, am întâlnit adversari puternici care aproape m-au învins, dar am reușit să îmi utilizez resursele în momente cheie.

Andrei Stamate: „Comunitatea de skandenberg din România este divizată”

– Experimentezi intimidare din partea adversarilor?
– Da, se întâmplă. Uneori, prezența fizică a adversarilor poate să te afecteze.

– Cum vezi comunitatea de skandenberg din România?
– Din păcate, este fragmentată, cu aproximativ 600-700 de sportivi, iar cele două federații existente nu colaborează eficient. Există o divizare și o stare de competiție între ele.

– Care este părerea ta despre competiția internațională?
– Primele poziții sunt ocupate de Rusia și SUA, iar aici se evidențiază lupta între stilul sovietic și cel american.

– Care ar fi obiectivele tale în viitor?
– Organizăm evenimente precum „Armfest”, care au o latură sportivă și una socială, cu scopul de a aduce comunități diverse împreună.

– Ce impact vrei să ai?
– Vreau să transform skandenbergul într-un sport cunoscut, axat pe valori ca respectul și empatia. Scopul este de a atrage atenția asupra nevoilor celor din jur.

– Care ar fi sfatul tău pentru tinerii care doresc să înceapă skandenbergul?
– Le-aș recomanda să uite de prejudecățile legate de sport și să se concentreze pe antrenamente corecte. Este esențial să acționeze cu răbdare și deschidere.

– Ce greșeli observi adesea la începători?
– Neîncălzirea corespunzătoare și o mentalitate competitivă care îi împiedică să învețe și să progreseze.

– Ce ai învățat din această experiență? Pe plan personal.
– Skandenbergul m-a învățat să am răbdare și empatie față de ceilalți, chiar și atunci când interacționezi cu persoane mai dificile.

– Ce înseamnă puterea pentru tine?
– A avea principii sănătoase și a fi responsabil de acțiunile tale. Violența nu trebuie să fie o soluție în societate.

– Ce îți place să faci pentru relaxare?
– Mă bucur să vizionez filme care mă inspiră sau să petrec timp în natură, pentru a mă deconecta de stresul competițiilor.

Concluzionând, cum ai caracteriza skandenbergul în trei cuvinte?
– Principii, forță și perseverență. Aș vrea ca skandenbergul să devină un sport unit și să ne aliniem eforturile într-o direcție comună, aceasta fiind un obiectiv central în cadrul evenimentului „Armfest”.