Rafael Nadal (39 de ani) a disputat ultimul său meci ca jucător profesionist de tenis pe 19 noiembrie 2024. Finalul carierei sale remarcabile a fost marcat de o înfrângere neașteptată în fața olandezului Botic Van De Zandschulp, care a dus la eliminarea Spaniei din Cupa Davis, chiar pe teren propriu.
Reflectând asupra celor mai dificile momente din timpul mandatului său ca antrenor al echipei Spaniei în Cupa Davis, David Ferrer a identificat eșecul din 2024 ca fiind cel care l-a durut cel mai mult.
Ferrer, dezamăgit de desfășurarea ultimului meci al lui Nadal
„Cea mai greu de suportat înfrângere a avut loc în Malaga, când am pierdut în fața Olandei, în meciul de retragere a lui Rafa Nadal. Acest moment a fost deosebit de dureros pentru mine, având în vedere relația specială pe care o am cu Rafa,” a declarat Ferrer pentru Punto de break.
Cu o lună înainte de meciul din Cupa Davis, Rafael Nadal a participat la prima ediție a turneului demonstrativ de la Riad, numit „Six Kings Slam”, unde a fost învins în seturi directe de conaționalul său Carlos Alcaraz și de sârbul Novak Djokovic.
Rafael Nadal, emoționat în cadrul discursului de retragere de la Roland Garros
„Toni, tu ești motivul pentru care sunt aici. Îți mulțumesc că ți-ai dedicat atât de mult din viața ta pentru a mă susține, ducându-mă mereu la limită.”
„Nu a fost ușor ceea ce am trăit împreună, dar cu siguranță a meritat. Ai fost cel mai bun antrenor pe care l-am avut,” i-a transmis Nadal unchiului său, Toni, care l-a antrenat timp de peste două decenii.
Nadal, copleșit de emoție la 20 de ani de la debutul la Roland Garros
„Mery, ești cea mai bună parteneră de viață pe care o puteam avea. Ai fost mereu alături de mine în momentele dificile.”
„Ultimul an și jumătate nu a fost ușor, dar datorită susținerii tale și a energiei pe care ne-o aduce fiul nostru, a fost mai puțin complicat. Îți mulțumesc,” a spus Nadal soției sale Mery Xisca Perello.
„E greu să încep. Am suferit, am câștigat, am pierdut. Mă bucur că am avut ocazia să joc aici. Cu siguranță, acesta rămâne cel mai important teren de tenis din cariera mea.
A fost o poveste frumoasă care a început în 2004. Abia puteam să merg din cauza unei accidentări, dar în acel an am pășit pe teren cu cârje visând să concurez aici.
În 2005, la prima mea participare, am jucat împotriva rivalului și prietenului din copilărie, Richard Gasquet. Din acel moment, am înțeles pe deplin ce înseamnă Roland Garros.
„Am trăit totul în acești douăzeci de ani. Am avut rivali extraordinari, precum Novak, Andy și, desigur, Roger, dar și mulți alții care m-au împins să depășesc limitele. Nimic nu ar fi fost la fel de frumos fără aceste rivalități.”
„Roland Garros este unic, nu doar datorită istoriei, ci și datorită tuturor celor care muncesc aici,” a încheiat Rafael Nadal discursul său în mijlocul unei Arene Philippe-Chatrier colorate în cinstea sa.
