Andrei Sava, în vârstă de 33 de ani, s-a născut pe 7 mai, o dată semnificativă în istoria fotbalului românesc. Fundașul central a evoluat pentru Progresul București, Știința Bacău, CS Otopeni, Politehnica Timișoara, ACU Arad, Progresul Cernica, Viitorul Axintele, Viitorul Constanța și Metaloglobus București.
Este aproape de promovarea în Liga 1 cu echipa din Pantelimon, la care joacă de 10 ani și este fiul antrenorului Cristian Sava, fost fotbalist la Dinamo, Rapid și Progresul (FC Național) și actual secund al lui Gică Hagi la FC Farul Constanța.
Primii pași în fotbal alături de un antrenor renumit
„Am început să joc fotbal pe stradă, împreună cu băieții din cartier, în Parcul IOR, în spatele blocului. La 6-7 ani m-am apucat serios de fotbal la FC Național, unde antrenor mi-a fost Aurică Măndoiu, care l-a pregătit și pe Gică Hagi la Luceafărul.
Tatăl meu, fost fotbalist, mi-a dorit mereu să devin jucător, așa cum și eu îmi doresc pentru băieții mei. Fiul meu cel mare este deja înscris la academia lui Ovidiu Herea și visează să devină atacant, în loc să fie fundaș, ca mine.
Participare la Poli Timișoara în sezonul 2010-2011
Am avut dezavantajul de a juca doar un an la echipa mare a Progresului, care a falimentat. Am semnat cu Timișoara, dar am fost împrumutat imediat la Otopeni. Am revenit la Poli în anul confruntărilor cu Manchester City, având o echipă fantastică, cu jucători precum Alexa, Zicu, Bourceanu, Sepsi și alții (în sezonul 2010-2011, Poli Timișoara a terminat pe locul secund în Liga 1, la patru puncte în spatele campioanei Oțelul Galați și a ajuns până în sferturile de finală ale Cupei României).
Atmosfera din echipă a fost extraordinară, toți erau foarte motivați și dădeau totul, chiar și la antrenamente. Am jucatîncă jumătate de an, am evoluat și în Liga 2, după retrogradare, și am trecut prin diverse echipe din ligile inferioare, deoarece am suferit o accidentare.
Experiențe alături de internaționali români la Viitorul
Am revenit în Liga 1 la Viitorul, unde domnul Hagi mă cunoștea bine, avându-l pe tatăl meu ca secund. La lotul național am fost coleg cu Denis Alibec, dar nu l-am prins acolo. Cu Bănel Nicoliță, Florin Tănase și mulți alții eram cam jumătate din echipa națională de astăzi.
Am plecat după ce contractul a expirat, am declarat de la început că, dacă simt că nu am loc în echipă, voi pleca. De atunci, am fost la Metaloglobus timp de 10 ani.
Am avut colegi foarte talentați, însă Alibec m-a impresionat mereu prin execuțiile sale, Mitriță era greu de marcat, iar Ianis Hagi aducea mereu surprize. Cătălin Munteanu și Dan Alexa erau lideri adevărați, iar Bănel Nicoliță avea o influență importantă în vestiar.
„După ce te lași, ți-e dor rău de fotbal!”
De-a lungul carierei, am realizat totul prin muncă, nu doar prin talent. Sunt mulțumit de ce am realizat și vreau să continui să joc cât mai mult. Am avut prieteni precum Ovidiu Herea, care mi-a spus ‘după ce te lași, ți-e dor rău de fotbal!'. Am învățat și voi continua să joc cât mă țin picioarele.
Mulți cred că viața de fotbalist înseamnă să ai bani și celebritate, dar, pentru mine, mai important este să mă bucur de fotbal. Anul trecut am avut o accidentare serioasă și am lipsit de pe teren în returul campionatului.
Am fost trist în acea perioadă și aveam gânduri negative. Abia așteptam să revin la antrenamente și să joc din nou. A fost o perioadă dificilă, dar am avut suportul colegilor și am reușit să trec peste.
Foto – Getty Images, Sport Pictures, Andrei Sava (FB)
