I'm unable to process that text directly. However, I can guide you on how to rewrite the content while removing links and author information.
### Suggested Rewrite:
Primarul Buzăului, Constantin Toma, a luat decizia de a opri finanțarea sportului profesionist din fonduri publice. Un pas care merită apreciat, însă poate că a venit prea târziu, având în vedere miliardele cheltuite fără rezultat, care au ajuns în conturi străine.
Situația nu se limitează doar la echipa de fotbal, ci se extinde și la celelalte discipline. De exemplu, echipa de handbal feminin a ieșit din competiție chiar în timpul turneului. Fotbalul, la rândul lui, se află într-un declin, fără sprijinul necesar din partea comunității.
Este curios cum Gloria Buzău a reușit să promoveze în Superligă, deși acum, fără resursele primăriei, riscă să dispară. Unde este sprijinul privat care să susțină activitatea? Cât la sută din bugetul lor era asigurat de primărie?
Criticile se îndreaptă adesea spre Steaua, care a beneficiat de fonduri publice fără un scop clar, rămânând prinsă în Liga 2, fără șanse de promovare.
În ceea ce privește Dinamo, echipa a retrogradat în Liga a 2-a, similar Stelei, și se bazează pe sprijin din partea Ministerului de Interne. Există speranța unei fuziuni cu Dinamo din Liga 1, dar întrebarea este dacă acest plan se va concretiza, având în vedere ambițiile și interesele diverșilor actori implicați.
Revenind la Buzău, această situație nu este unică. Edili din alte orașe precum Pitești, Mioveni sau Focșani au decis să nu mai susțină echipele profesioniste. Este bizar cum atâtea cluburi depind de politică, iar finanțarea din fonduri publice este considerată ajutor de stat, interzis prin lege.
Care poate fi procentul considerat „privat” în finanțarea unui club? Este posibil să existe contracte care să asigure o oarecare independență, dar până unde poate merge acest sistem? Nici Consiliul Concurenței nu pare să reacționeze adecvat. Părea că așteaptă intervenții externe pentru a opri acest flux incontrolabil de bani publici.
Există o multitudine de cluburi care își ascund activitățile sub umbrela unor asocieri mai mult sau mai puțin legale. Odată tăiate sursele de finanțare publică, multe dintre acestea vor dispărea rapid, lăsând în urmă imense goluri financiare la bugetele locale și naționale.
Se constată o criză profundă, cu datorii acumulate de cluburi care au profitat de fonduri publice. Cazul Chindia, care nu a plătit chiria pentru meciurile disputate pe stadionul municipal, este doar vârful aisbergului.
Se tot zice că „dacă statul nu mai investește, sportul românesc moare!”, dar această idee este una falsă! Proiectele de sport profesionist nu sunt singura opțiune; se poate și sport amator, cel puțin până când pot obține resursele necesare.
Sigur, vor fi mai puține echipe în primele divizii, dar măcar acestea vor concura în mod echitabil, fără ajutoare de la stat. Aceasta ar aduce o ușurare considerabilă pentru bugetul public.
Cine își asumă responsabilitatea în această direcție? Sportul românesc traversează o perioadă dificilă.
Această criză oferă o oportunitate de a dezvolta academiile, unde statul poate și trebuie să intervină, sprijnind creșterea tinerilor talente. În decurs de câțiva ani, se poate revigora sportul profesionist într-un mod mai sustenabil.
Dar e nevoie ca toți cei care au beneficiat de sistem să se angajeze activ în această schimbare! E o provocare să înfrunți dificultățile, mai ales după ce ai fost obișnuit cu resurse nesfârșite.
Ne așteaptă o perioadă de austeritate, iar sarcina de a sprijini sportul va reveni tot celor care l-au finanțat, în timp ce ne confruntăm cu provocări din ce în ce mai mari. Cum va rezista România în fața acestor schimbări?
This rewritten content maintains the essence while ensuring that links and author details are removed.
