VIDEO EXCLUSIV: „Nu puteam să mă distrez alături de Becali” – A abandonat presa și acum colaborează cu sportivi. Motivul pentru care are „interzis” de la Hagi și Dan Petrescu.

• În ultima vreme, a crescut interesul pentru mental coaching în fotbalul românesc, cu specialiști care ajută sportivii să își îmbunătățească mentalitatea, motivația și performanța, abordând teme precum gestionarea stresului, încrederea în sine, concentrarea și stabilirea obiectivelor.
• Recent, Paul Herinean, mental coach la Rapid, a fost și el prezent la GSP Live.
• Sorin Chiriac, fost jurnalist de sport, a devenit în acest an mental coach acreditat, constatând lipsa acestei practici în sportul românesc.
• Acesta lucrează cu fotbaliști precum Ianis Stoica și Mihnea Rădulescu, angajându-se și cu juniori și arbitri.
• Chiriac a menționat reticența din fotbalul românesc, relatând că un oficial de la CFR Cluj i-a spus că nu vor colabora cu un mental coach atâta timp cât Dan Petrescu este în echipă, iar Gică Hagi ar fi cerut să încheie colaborarea cu un jucător care a lucrat cu un astfel de specialist.
• „Pentru mine, dacă aud că un jucător apelează la un mental coach, acel jucător nu mai reprezintă un interes”, spunea Mihai Stoica. Răspunsul lui Chiriac a fost detaliat mai jos.

VIDEO. Sorin Chiriac, fost jurnalist de sport, acum mental coach profesionist: „Încercăm să popularizăm acest fenomen în sportul românesc”

– Sorin, acum ești mental coach calificat. Corect?
– Da, sunt coach profesionist certificat de International Coaching Federation, autoritatea principală în acest domeniu la nivel mondial. În România, această activitate s-a dezvoltat considerabil. Încercăm să popularizăm acest fenomen global și în sportul românesc.

– Ce te-a determinat să renunți la cariera din presa de sport?
– M-am simțit atras de dezvoltarea personală, iar pandemia a avut un impact semnificativ asupra acestei decizii. Am descoperit conceptul de mental coaching și am realizat că în sportul românesc există o lipsă în acest sens. Am absolvit o școală în domeniu, care a durat un an și jumătate și a necesitat un efort considerabil.

– Cât a costat această pregătire?
– Investiția necesară a fost între 3.000 și 10.000 de euro pentru perioada de formare. Aceasta include un examen complex în limba engleză, de două ore și jumătate. Finalitatea acestui proces este de a dobândi etică și deontologie, distincția între un mental coach certificat și cei care participă la cursuri timide și se autodenomină “coach”. E esențial să facem diferența între cei care respectă un cod etic și cei care nu.

– Povestește-ne o întâmplare din perioada în care erai jurnalist.
– Îmi amintesc când, dintr-o dată, am fost informat că îl avem la telefon pe domnul Becali, fără să știu că el va intra în direct. Am purtat o discuție de 20-25 de minute cu el și mi-am dat seama că nu pot să mă comport lejer. M-am simțit inconfortabil, având în vedere că publicul scria numeroase mesaje în timpul emisiunii. Am încercat să echilibrez toate acestea, dar nu a fost ușor.

„Se spune că primești clienții pe care îi meriți”

– Care este diferența dintre un mental coach bun și unul neprofesionist?
– Un individ fără o formare acreditată poate fi bine intenționat, având o pregătire în psihologie, iar relația cu clienții să funcționeze decent. Însă, cea mai mare distincție este că noi, cei certificați, respectăm un cod etic. Acesta se referă la încredere și siguranță pentru client. Există norme stricte care previn potențialele daune. Îți pot oferi un exemplu?

– Te rog.
– Unul dintre primii mei clienți era o doamnă din Franța cu un afaceri. În prima noastră sesiune, a plâns timp de 45 de minute! Am realizat rapid că aveam de-a face cu un caz care solicita ajutorul unui psihoterapeut, nu coaching. I-am spus că o voi sprijini, dar că este esențial să solicite ajutor specializat, având în vedere trauma serioasă pe care o traversa.

Există o distincție clară între psihologie și coaching. Psihologul se concentrează pe traume pentru a le soluționa, pe când coach-ul se focalizează pe prezent și viitor, având în vedere aspirațiile clienților. Acesta este aspectul fundamental al mental coaching-ului: viitorul. Obiectivele trebuie să fie, totuși, realiste. Deși orice sportiv poate viziona 20 de clipuri pe social media și să viseze la titlul de campion mondial, este responsabilitatea mea să subliniez că este posibil, dar trebuie să ne asigurăm că-și stabilesc obiective fezabile.

– Ai menționat că lucrezi cu mai mult de 11 sportivi din diverse discipline: fotbal, tenis, handbal, taekwondo. Cum ajungi la ei?
– Există o zicală care spune că primești clienții pe care îi meriți. Dacă nu simți o conexiune autentică cu cineva, acest lucru devine evident pentru ambele părți. Majoritatea clienților mei vin prin recomandări. Lucrez cu Mihnea Rădulescu, un sportiv din naționala U21, și am avut o sesiune cu el înainte de meciul cu Muntenegru, în care a și marcat. Era pe o pantă ascendentă iar presiunea era considerabilă.

– Ce înseamnă teama de succes?
– Se referă la momentele în care nu știi cum să reacționezi. Apare atenția sporită, iar atunci când se scrie despre tine se creează o presiune imensă. Chiar și impresarii pun adesea presiune suplimentară. Acum un sezon, Mihnea era un necunoscut, dar în doar câteva luni a ajuns în centrul atenției. Aceasta poate genera anxietate, deoarece așteptările cresc considerabil. Deși, într-adevăr, orice sportiv își dorește să devină campion național sau european…

– Dar…
– Mulți dintre tinerii care vin la mine îmi spun: „Îmi doresc să am constanță”. E surprinzător pentru un adolescent de 18 ani. Întreb de ce este atât de importantă constanța și ce înseamnă aceasta pentru el. Aici devine interesant: pentru ei, constanța înseamnă să marcheze cel puțin o dată în 5 meciuri consecutive. Apoi discutăm despre ce se întâmplă la antrenament în urma unei astfel de serii de succes. Răspunsul este, de obicei: „Nu mai trag la fel de tare”. Iar când întreb ce se întâmplă după antrenamentele mai slabe, răspunsul este mereu: „Nu mai dau goluri”, lucru care duce la pierderea constanței.

– Cum ai ajuns să lucrezi cu Ianis Stoica?
– Mihnea era coleg de cameră cu Ianis. După ce am terminat sesiunea cu Mihnea, el m-a întrebat dacă poate să împărtășească numărul meu lui Ianis, fiindcă a auzit discuția noastră și ar dori să lucrăm împreună. Prima sesiune de coaching cu Ianis a avut loc în cantonamentul naționalei, chiar înainte de meciul cu Elveția, când a marcat de două ori.

– E adevărat că Ianis vrea să plece din România?
– Tot ce pot să spun este că își dorește mult să joace la Campionatul European. Nu este doar o chestiune de performanță individuală, ci și de evoluția sa ca sportiv. A devenit mult mai matur. Iarna trecută, a avut și prima accidentare serioasă, ceea ce a fost o provocare pentru el. Chiar dacă nu mai era 100% în formă, publicul nu percepe aceste subtilități. Toată lumea judecă doar după ce se observă pe teren, fără a ști prin ce trece cu adevărat un jucător.

Din păcate, cluburile nu se îndreaptă adesea către jucători cu propuneri legate de mental coaching. Mihai Stan se ocupă de sportivii pe care îi reprezintă, dar majoritatea impresarilor se concentrează pe salarii și transferuri, mai degrabă decât pe binele mental al jucătorilor. Problema apare de obicei în momentele de criză, când impresarul, în loc să ajute jucătorul să depășească blocajele, începe să caute vinovați în club sau printre antrenori, insuflând idei distructive.

„Nu le spun părinților decât ceea ce copilul își dorește să le transmit”

– Cum decurge o primă sesiune cu un sportiv?
– În primul rând, vreau să-l cunosc pe sportivul respectiv. Trebuie să aflu cine este, de ce a ales sportul și ce obiective are. În a doua parte a sesiunii, explic ce este coaching-ul și, foarte important, ce nu este coaching-ul, deoarece există multe neînțelegeri. Coaching-ul nu este doar despre motivație, gen „Hai că poți!” sau „Ești cel mai bun!”, ci mai degrabă un proces de explorare personală. În sesiunea inițială, voi ajuta sportivul să se cunoască mai bine, să înțeleagă ce îi place cu adevărat și de unde provin frustrarea sau teama, fie că este vorba de frica de eșec sau de succes.

– Lucrezi și cu tineri.
– Este un proces diferit, deoarece trebuie să găsesc momentul potrivit. De exemplu, lucrez cu un băiat care joacă fotbal în Anglia, care este obosit după școală și antrenamente. O sesiune cu el durează de obicei 45 de minute sau o oră, dar uneori ne oprim după 25 de minute dacă observ că își pierde concentrarea. Acest tânăr a avut multă frustrare acumulată, care se exprima prin violență. De exemplu, el reușea să dribleze 3-4 adversari, dar când cineva îl provoca sau îl lovea, reacționa fie verbal, fie fizic. Am lucrat împreună la exerciții special concepute pentru a-l învăța să gestioneze astfel de situații fără a exploda.

– Despre ce tipuri de exerciții este vorba?
– Folosesc diverse tipuri de exerciții, inclusiv exerciții de respirație și jocuri de rol, care l-au ajutat să își dezvolte încrederea față de mine, ca figură autoritară. Încerc să mă poziționez ca un prieten pentru el. Discuțiile cu juniorii ajung adesea și la problemele școlare sau familiale, deoarece toate aceste aspecte afectează comportamentul lor în timpul antrenamentelor. Un principiu fundamental pentru mine este confidențialitatea; nu împărtășesc părinților informații decât dacă copilul își dorește acest lucru. Acest principiu este crucial pentru mine.

Mulți juniori doresc să renunțe la sport din cauza presiunii exagerate exercitate de părinți. De cele mai multe ori, acest lucru este motivul din spatele dorinței de a renunța. Eu nu iau decizii în locul lor, ci îi ghidez să înțeleagă cu adevărat ce își doresc.

– Lucrezi și cu un arbitru.
– Colaborez cu un arbitru tânăr din ligile inferioare. Chiar și la acest nivel, resimt presiunea media, care este enormă pentru arbitri, mai ales comparativ cu Liga 1. Ei trebuie să gestioneze comportamentul a 22 de jucători, două antrenori și toate privirile ațintite asupra lor. În plus, se confruntă cu criticile venite din exterior – chiar și în magazin, sunt subiectul discuțiilor. La ligile inferioare, injuriile se aud clar din jur. Un arbitru din Liga 1 are șanse să conducă meciuri în cupele europene, unde faima și recompensele financiare sunt semnificative. Însă, în Liga 2 sau 3, se confruntă cu critici și fără recompense evidente. Aceasta este provocarea crucială: construirea unei reziliențe mentale solide.

VIDEO. Opinia lui Sorin Chiriac despre comentariile lui Mihai Stoica

Îți readuc în atenție afirmația lui Mihai Stoica din urmă cu trei ani: „Dacă aud că un jucător colaborează cu un mental coach, nu mai am interes pentru el. Sunt doar impostori. Niciun fost mare jucător nu a devenit mental coach, poate doar Ronaldo, care a avut un astfel de specialist să-l ajute.”
– Mă deranjează aceste afirmații care sugerează că Mihai Stoica ar avea cunoștințe solide despre fotbal. Aceste reacții nu sunt o noutate. Un oficial important de la CFR Cluj mi-a comunicat că, atâta timp cât Dan Petrescu se află la echipă, nu va lucra cu un mental coach. Am aflat și că Gică Hagi a solicitat încetarea colaborării cu un jucător care a apelat la un mental coach, deoarece considera că este o prostie.

Pe de altă parte, Rapid a ales să colaboreze cu un mental coach.
– Le admir decizia. Și Dinamo a făcut un pas în această direcție. De asemenea, naționala de volei, echipa de canotaj a României, Sorana Cîrstea, David Popovici și Cristina Neagu au fost toate în contact cu specialiști în mental coaching. Din păcate, nu am așteptări mari ca jucătorii de peste 25-30 de ani să îmbrățișeze acest tip de asistență.

„Începem cu întrebări”

Accepti un exercițiu ipotetic? Imaginează-ți un atacant de 27 de ani de la Șelimbăr, divorțat și deprimat, care vine la tine. Cum l-ai ajuta?
– Așa cum am menționat anterior, în prima etapă, lucrăm cu întrebări. Primul pas este conștientizarea situației și a modului în care poate depăși această perioadă. Pe parcurs, clarificăm situațiile. Apoi discutăm despre relația cu antrenorul. Dacă antrenorul nu îl înțelege, poate încerca să îi facă să-l perceapă ca pe un om, nu doar ca pe un sportiv. Există și programe dedicate antrenorilor, dar doar dacă doresc să participe.

Crezi că în viitor echipele din SuperLiga vor fi obligate să aibă un psiholog sau un mental coach în organigramă, așa cum sezonul viitor vor fi obligate să angajeze un director sportiv?
– Nu cred că un astfel de lucru va deveni obligatoriu, deoarece ar fi o simplă formalitate.

Ce a mai spus Sorin Chiriac:

• „Nu sunt de acord cu tot ce a afirmat Paul Herinean de la Rapid în cadrul emisiunii GSP Live. A menționat că obiectivul său este clasarea în primele 3 locuri. Trebuie să lucrezi în funcție de obiectivele clientului. Există o problemă când îți însușești obiectivul echipei, iar astfel, când clubul pierde, este ca și cum ai pierde tu. Obiectivul este al clientului și al echipei, iar rolul tău este să îi susții.”
• „Am fost contactat de o echipă de handbal destul de bună. După discuții, am aflat că antrenorul nu știa că ne-am întâlnit. Nu este corect să intervii în activitatea unei echipe fără acordul personalului responsabil de rezultate. Le-am sugerat să revină după ce îl informează și pe antrenor. De atunci, nu am mai avut nicio veste din partea lor. Un mental coach lucrează cu resursa umană a clientului, iar deschiderea din partea clubului, antrenorilor și jucătorilor este esențială.”
• „Unii pot considera că serviciile de coaching sunt costisitor. Totuși, știm ce sume se cheltuiesc pe transferuri, iar să plătești câteva sute sau chiar o mie de euro pentru suportul jucătorilor nu ar trebui să pară mult. Avem nevoie de răbdare pentru a observa rezultatele în România, iar atunci cred că deschiderea va fi mai mare.”
• „Referitor la tariful pe oră, un mental coach poate câștiga bine în România, dar prețul pe care îl stabilești contează. Dacă fixezi un preț foarte mic, riști să atragi clienți neserioși. Este important să ai o bază de clienți constantă pentru un venit bun pe termen lung.”

VIDEO INTEGRAL. Sorin Chiriac, invitat la GSP Live