Viețile și decesele lui Marcel Sabou și Vasile Mănăilă

Pe Marcel Sabou l-am văzut jucând foarte puțin; îl cunosc mai degrabă din relatările prietenilor săi, Marcel Pușcaș și Gică Viscreanu. Prima poveste, dramatică și tulburătoare, iar cealaltă, plină de suspans. Pe „Marinarul” Vasile Mănăilă l-am întâlnit și am purtat discuții inclusiv după plecarea sa de la Craiova, când s-a reîntors la Constanța.

O carieră tragic întreruptă

Marcel Sabou, fost jucător în Spania la mai multe echipe, a fost învins de o boală fatală.

Sabou pare un personaj din romanele de acum un veac, când faptele din tinerețe, netăcute de regret, se întorc împotriva ta. A intrat, fără milă, în piciorul lui Marcel Pușcaș, devastându-i cariera. Sabou juca la Timișoara, iar Pușcaș la Rapid. Cariera lui Pușcaș s-a terminat dramatic, la nici 25 de ani, într-una dintre cele mai cumplite accidentări din istoria fotbalului românesc.

Sentimente amestecate

Apoi, Sabou s-a transferat la Dinamo, și a plecat în Spania alături de Viscreanu, începând o serie de aventuri. Au urmat meciuri în Primera Division și, apoi, boala devastatoare care i-a marcat sfârșitul. În toți acești ani, știind despre starea lui Sabou, am avut multe discuții cu Pușcaș.

Marcel Pușcaș, după accidentare.

Rancorile nu sunt aici, mai degrabă un sentiment de compasiune, un fel de praf ce se așterne peste întâmplări din trecut. Oare e ușor ca în astfel de circumstanțe să dorești binele celui care te-a scos din joc? Nu, nu poate fi ușor.

Romanul lui Vasile Mănăilă nu conține atât de multe contradicții sufletești. „Marinarul”, cum a fost numit, a venit în Bănie într-un moment când mulți jucători legendari erau pe cale de a se retrage. Practic, Vasile n-a experimentatCraiva Maxima, ci doar ecourile acesteia.

Vasile Mănăilă a decedat.

Favoritul echipei

A început ca mijlocaș, apoi a evoluat ca fundaș dreapta. Talentul său și abilitățile au fost evidente, iar a fost un jucător esențial în echipa care a câștigat Eventul în 1991, cu Cârțu pe bancă.

Îi purta numărul 2, dar a fost mult mai mult decât atât. Pe viteza și abilitățile sale s-a construit echipa, care conținea doar câțiva jucători din afara Olteniei. Prunea, deși avea origini din Gorj, și „Marinarul”, care în aproape opt ani la Craiova devenise un adevărat oltean. Iubit de suporteri, care știu fotbal și aleg cu grijă ceea ce iubesc.

Apreciat pe teren

Păcat că un jucător de o asemenea valoare nu a avut mai multe selecții în națională, doar un amical cu SUA. Mulți antrenori precum Iovan, Rednic și Dan Petrescu s-au dovedit mai valoroși decât Vasile. După anii glorii de la Craiova, s-a întors la Constanța, apoi a intrat în structurile clubului lui Hagi, cu care a fost coleg în primele sale antrenamente.

Două povești diferite, doi oameni care ne-au părăsit la 59 și 62 de ani, lăsând în urmă regrete. Odihnească-se în pace amândoi!