„Boxing Day” care n-a fost. Poate că așa ar fi trebuit să se intituleze acest text, deoarece anul acesta una dintre cele mai semnificative zile din calendarul Premier League a fost absolut banală.
Este inutil să mai reamintesc ce a reprezentat și ce reprezintă „Boxing Day” pentru tradiționalii englezi. De-a lungul anilor, pentru Premier League a fost un argument important în marketing și media. Ceva de genul „când toată planeta încă digeră mesele de Crăciun, noi jucăm fotbal”.
Continuarea era clară: „pentru că doar noi jucăm fotbal, n-aveți ce să faceți decât să ne urmăriți.” Astfel, această etapă din 26 decembrie ar fi putut contribui, chiar și minimal, la sumele fantastice ce colindă în jurul drepturilor TV din campionatul englez.
Dar nu era vorba doar despre asta. Era despre familii, despre copii, despre grupurile de „Moși Crăciuni” din tribune, despre prelungirea meselor din 25 pe 26 decembrie, într-un cadru suficient de familiar. Inclusiv pentru cei care aveau de gând să călătorească, această zi aducea un farmec aparte. O bere, o poveste, o glumă, și tot așa. Britanic, nu?
Anul acesta, „Boxing Day” n-a fost cu adevărat. Sau poate că n-a fost deloc, căci meciul Manchester United-Newcastle, jucat târziu, s-a strecurat cu greu în calendar.
Au existat multe discuții în presa engleză cu privire la ora meciului, 8 seara în Anglia, ceea ce a făcut ca voiajul fanilor lui Newcastle să fie practic imposibil cu trenul, mijlocul de transport preferat.
În esență, meciul a fost unul obișnuit pentru o zi de vineri, iar aceasta a fost problema cu „Boxing Day” anul acesta. Picând vineri, distribuția drepturilor TV din Premier League, care au anumite reguli clare pentru weekend-uri, a influențat programul.
Putem concluziona, fără a ne lungi prea mult, că televiziunile au învins tradiția.
Privind în viitor, observăm că în 2026 „Boxing Day” va fi sâmbătă, iar în 2027, duminică. Deci, cum s-ar zice, „case closed”.
Cadoul lui Florian Wirtz
Cei implicați în fotbal mai subliniază un aspect. Este pe cât de adevărat, dacă privim cu detașare, că „Boxing Day” este prezent în fiecare etapă din Premier League. Așadar, având în vedere că majoritatea partidelor s-au disputat sâmbătă, unii au primit cadouri.
Florian Wirtz. foto: Imago
De exemplu, Florian Wirtz. În sfârșit, a reușit să marcheze primul gol în campionat. Târziu, destul de târziu, ar putea spune unii, și nu li s-ar putea contesta dreptatea. Totuși, mai bine mai târziu decât niciodată, ar zice alții, conștienți că un campionat ca cel din Anglia nu este deloc ușor, iar exemplele sunt nenumărate.
Fanii lui Liverpool au văzut pe telefoanele mobile sau pe ecranele din pub-uri, de lângă „Anfield”, cum Ryan Cherki, campionul lui City, a marcat și a avut o evoluție bună.
Și se întrebau, evident, când bijuteria lor, care a costat de patru ori mai mult decât francezul lui Guardiola, va ajunge să aibă un parcurs similar cu cel care încânta Bundesliga în tricoul lui Leverkusen.
Germanul a venit cu răspunsul câteva zeci de minute mai târziu, într-un meci împotriva lui Wolverhampton. Unii mai malițioși ar zice că „lupii”, fără victorie și cu doar două puncte în 18 meciuri, par să se îndrepte ferm spre Championship.
Corect, dar e bine oricând să spargi gheața. Jurnaliștii din Liverpool au scris că în ultimele două luni, Wirtz a urmat un program strict de acumulări fizice, destinat să-l ajute să facă față provocărilor din Premier League.
Probabil că dacă ar fi ales să-l urmeze pe Xabi Alonso la Real Madrid, n-ar fi întâmpinat atâtea dificultăți, având în vedere că nivelul fizic din La Liga este departe de cel din Anglia, dar, privind la parcursul lui Xabi Alonso, poate că a fost mai bine că nu a fost cazul.
În orice caz, fără a exagera, deoarece este vorba doar de un meci, prestația lui Wirtz le dă speranțe fanilor că ar putea deveni acel jucător capabil să conducă creativ jocul echipei.
Așadar, pentru unii, a fost un fel de „Boxing Day” în stil secundar. Ceea ce, la urma urmei, nu este atât de rău.
P.S.
Sâmbătă seara a avut loc meciul Chelsea-Aston Villa. Conform majorității specialiștilor, acesta ar fi trebuit să ofere lui Thomas Tuchel indicii despre viitorul purtător al numărului 10 la naționala Angliei.
Nu neapărat în legătură cu numărul de pe tricou, înțelegeți despre ce este vorba. Cole Palmer vs Morgan Rogers. A câștigat un număr 11, Olie Watkins, o dilema în plus pentru selecționerul german al englezilor, care are de gestionat un „over booking” în fiecare compartiment.
Însă meciul a scos la iveală un alt actor. Obișnuit mai degrabă cu roluri secundare, dar dovedind, și nu doar de ieri, că este pregătit pentru capodopere. Unai Emery. Văzut mai degrabă ca un antrenor de echipe din zona a doua, Unai își îndeplinește sarcinile săptămână după săptămână. La 26 septembrie, Aston Villa era a treia de la coadă, la trei puncte de ultimul loc.
Pe 27 decembrie, Aston Villa a întors clasamentul și este acum a treia, la trei puncte de liderul Arsenal. Cu care a câștigat pe 6 decembrie la Birmingham și cu care joacă din nou pe 30 decembrie. Tratată destul de prost de fanii „tunarilor” în perioada în care a fost antrenor, a devenit „coșmarul” lor în ultimele două sezoane. Acum le poate strica revelația. Și, de ce nu?, poate deschide o nouă dezbatere: cum ar fi dacă…?
